Nu vreau să rostesc acest număr ciudat, dar trebuie – am 40 de ani. Deja de o săptămână. Ceea ce înseamnă că s-a terminat copilăria. Mă privesc în oglindă și, uneori îmi arată imagini ciudate sau, mai degrabă, eu văd imagini ciudate în ea.
Uneori văd o fată tânără și drăguță care își vopsește sprâncenele, alteori o femeie furioasă care își îndreaptă rochia aleasă și îmbrăcată în grabă, apoi o fetiță care își perie dinții amuzanți. Am multe fețe. Dar cel mai interesant lucru este că, nici până acum nu înțeleg cum arăt de fapt și ce mi se permite, având acest aspect nou de 40 de ani.
Cu mulți ani în urmă, nici nu-mi imaginam că aș putea să-mi citesc propriile chipuri. Să identific dintr-un milion de fețe cea în care se observă imediat interiorul. Sufletul, gândurile. Pentru că odată cu trecerea anilor, omului i se citește totul pe față. Indiferent cum ar ascunde ceea ce simte, cu ce trăiește – asta poate fi citit pe chipul lui.
De asemenea, odată cu trecerea anilor, omul atrage lucrurile similare. Dacă în trecut aveam multe cerințe față de bărbați și femei, acum nu mai am. Există doar intuiția. O intuiție dezvoltată. Doar când ești epuizat, această intuiție poate da greș. Și atunci în viața ta vine ”gunoiul”.
Odată cu trecerea anilor, omul simte alți oameni. Pe unii nu-i suportă, iar pe alții îi apropie. Da, la 40 de ani, nu apropii pe cineva atât de ușor, există mai multă neîncredere, mai multe prejudecăți, dar dacă apare cineva nou și îți place – acesta este un dar prețios primit de sus.
Chimia – este ceva ce se simte deosebit de acut odată cu trecerea anilor. Este ceea ce se naște din cunoștințele acumulate, folosită și aplicată întâmplător, pur și simplu, pentru că deja știi cum să-ți utilizezi instrumentele.
Chimia – este o senzație fulger. La început omul tău nou este prins cu privirea, apoi cu mintea și apoi cu sufletul. Durează doar câteva minute.
Dar câte lucruri inutile atrăgeai înainte. Doar ceea ce îndeplinea anumite cerințe: studii superioare, frumos, de succes și multe altele. Probabil acum, când și tu reprezinți ceva, lipsa multor calități nu te mai deranjează la alții. Acum te atrag nu calitățile, ci omul. Omul bun. Bun pentru tine. Nu pentru toți, nu pentru imagini.
Această chimie crește odată cu trecerea anilor, dar cu condiția că evoluezi, nu stai pe loc, te cauți, încerci să înțelegi și atunci ți se deschide acest dar – să primești și să simți această chimie.
De fapt, asta e Fericirea. Bucuria că te înțelegi pe tine și pe ceilalți.