Manifestarea Tandreței este de fapt un act de curaj, nu slăbiciune. Fiți tandri cu cei dragi!

Ce este tandrețea?

Tandrețea – este fotografia pe care o privești, zâmbind. Când iei în palme fața omului de care vrei să te lipești strâns, să-l simți în întregime. Tandrețea – este zâmbetul melancolic în ochi, când ne gândim la cineva drag. Este conștientizarea faptului că ești așteptat cu dragoste, căldură și puțină tristețe.

Tandrețea – este grija, prudența, tactul, încrederea și credulitatea. Nu este “pasiunea” cu puterea și chiar furia ei.

Cred că tandrețea este putere. Puterea interioară care se ”îmblânzește” de dragul Celuilalt. O persoană slabă, nu poate fi tandră. Ea poate fi afectuoasă, bună, dar nu tandră. Iar această “îmblânzire” despre care vorbesc, este un fel de eliberare interioară. Când se dizolvă granițele, dispar motivele și scopurile. Deschidere – sinceră, strălucitoare, plină de grijă și bucurie interioară.

Tandrețea ne însoțește toată viața.

Am experimentat tandrețea cândva în copilărie, în relația cu mama. Apoi avem convingerea că singurii oameni cu care putem fi tandri – sunt partenerii noștri. Mai târziu facem cunoștință cu o altă tandrețe – atitudinea față de copiii noștri, senzația pentru fiicele și fiii noștri, pe care vrem să-i mângâiem.

Toate acestea – sunt deschidere. Deschidere față de sine și față de ceilalți. Protecție completă în deschidere completă.

Omul care manifestă tandrețe față de alt om are o putere extraordinară. Și puterea de acceptare a celorlați. Având putere, el nu suprimă, ci se deschide și acceptă, ceea ce face ca puterea lui să fie cu adevărat autentică, iar tandrețea cu adevărat eficace. Tandrețea schimbă oamenii, pentru că le oferă un nou sentiment – viața fără luptă, dar cu victorii reale.

Arta de a crea tandrețe în jurul tău – este ceva măreț. Există o opinie conform căreia Tandrețea trăiește acolo unde există multă sărbătoare – dar în zilele noastre acesta este un lux.

Fiți tandri. Nu e o rușine.

Cu adevărat tandru poate fi doar omul care are suficientă putere interioară, pentru a fi suficient de deschis, pentru a-și îndrepta atenția de la propriile trăiri interioare către starea altei persoane.

Nu este nimic rușinos în tandrețe. Împletirea neobservată a degetelor. Când oamenii  îngheață pentru o clipă, atunci când se îmbrățișează. Când vrei să-l suni – fără pretexte ridicole și parole. Când vrei să vorbești – despre orice, să-i auzi vocea și în interior să te liniștești și să-i zâmbești cu toată ființa.

Tandrețea nu este slăbiciune, tandrețea este curaj. Doar o persoană puternică nu are teama să-și dezgolească inima și să-și arate Tandrețea.