Oamenii sunt împreună, atât timp cât își doresc să fie împreună…

Oamenii sunt împreună, atât timp cât își doresc să fie împreună. Nici datoria, nici onoarea, nici moralitatea nu-i leagă unul de celălalt. 

Când omul vrea să plece, el va lăsa și casa, și copiii și omul bolnav. Atât timp cât nu vrea acest lucru – el rămâne aproape. Când omul vrea să fie cu tine – niciunul dintre defectele tale nu-l vor împiedica. Când vrea să plece, niciunul dintre meritele tale nu-l vor ține.

Indiferent cât de urât și de neatractiv ești, există cineva care te va plăcea. Indiferent cât de bun și dorit ești, există cineva care te va respinge.

Dacă ai fost respins, nu înseamnă nimic. Nu devii mai rău sau mai bun, în realitate nu se întâmplă nimic groaznic. Omul tău există în lume și te va accepta așa cum ești. 

Bucură-te că există un om care luminează pentru tine. Luminează și tu: cu cât există mai multă lumină – cu atât e mai puțină teamă, cu cât e mai puțină teamă – cu atât e mai puțin întuneric în sufletul tău.

O frunză care vrea să se întoarcă la copac, poate pluti împotriva curentului și zbura împotriva vântului. Dar copacul nu o va crește pe ramura veche.

Cu cât iubești mai mult, cu cât oferi mai multă iubire, cu atât mai multă rămâne. Dacă, oferind iubire, simți durere sau ură, înseamnă că i-ai dat omului otravă în glazură de ciocolată. Puțin probabil ar trebui să ceri recunoștință pentru un astfel de cadou.

Eliberează-l. Lasă-l să fie ceva mai mult decât oglinda dragostei tale. Să te dizolvi în persoana iubită – este un talent și un blestem rar. Fii tu însuți, fii demn, uită de frică – într-o zi ea oricum se va întoarce. Dar nu azi.

Crezi. Ai încredere. Încălzește. Mulțumește. Nu te gândi la ceea ce poate fi – gândește-te numai la ceea ce este acum, aici, în foc și apă, sub stele.

Pleacă, înainte ca iubirea moartă să miroase urât. Vino – înainte ca dorința să devină obsesie.

Ceea ce este cumpărat cu bani, costă doar bani. Ceea ce a fost implorat, plâns, furat, într-o zi va fi luat însutit. Ceea ce este oferit de bună voie, din inimă – este de neprețuit.

Cum să recunoști omul tău? Simplu. Vei merge în întâmpinare și te vei lovi de el în mijlocul drumului. El nu știa. Nu l-ai chemat. V-ați găsit. Și indiferent unde vă deplasați înainte, acum mergeți pe același drum.