Nu-ți fie teamă de despărțiri. Ceea ce e al tău, neapărat se va întoarce…

Oamenii se tem despărțiri, chiar și pauzele cu tot felul de incertitudini duc adesea la panică. “Și dacă în viața mea nu va mai fi nimic?”. Cumva va fi – cu siguranță, dar pentru a fi mai bine decât “cumva”, trebuie să muncești din greu…

Se spune că toate lecțiile e mai bine să le înveți de la distanță. Cineva reușește să obțină cunoștințele necesare înainte de întâlnirea predestinată, în timp ce alții trebuie să treacă prin foc și apă pentru a-și câștiga fericirea.

Uneori este mai bine faceți o pauza și să acordați atenție lecțiilor neînvățate, în loc să distrugeți împreună ceva ce nu s-a consolidat încă.

O săptămână, o lună, un an – nu contează. Tot ce e al tău se va întoarce neapărat, sau, mai degrabă, nu va putea pleca nicăieri. Se pare că ați decis că e sfârșitul, iar viața continuă mereu să vă unească. Însă nu vă permite să vă apropiați unul de celălalt, pentru că fiecare dintre voi are nevoie de timp să se maturizeze. Să vă maturizați unul pentru celălalt sau pentru alți parteneri – nimeni nu știe cum se va termina pauza voastră. Uneori punctele se transformă în virgule, alteori rămân suspendate în aer…

Ne este teamă de despărțire, dar și mai mult ne este teamă de apropiere. Un pas înainte – se distrug limitele personale, se dizolvă ego-ul, unde ești tu, unde este el – e înfricoșător. Doi pași înapoi sunt mult mai siguri. Un pas înainte, doi înapoi…

Îți dorești cel mai mult să fii alături, dar niciodată nu îndrăznești să pășești în necunoscut. Pentru a-l lăsa pe celălalt să se apropie, trebuie să înveți să te cunoști. În fiecare dintre noi există lumină și umbră. Să învățăm să ne acceptăm umbra, să învățăm să-l iubim pe cel din interior, să învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce există deja în fiecare dintre noi.

Adesea, ne grăbim să cucerim alți oameni, fără să ne cunoaștem pe noi înșine. De ce ne grăbim? De ce cucerim?

Aprofundați-vă, studiați ceea ce este în interiorul vostru, primăvara va veni, iar florile vor înflori singure.

Oamenii nu se întâlnesc din întâmplare, fiecare întâlnire are un sens, dar nu întotdeauna este posibil să-l înțelegem, cel puțin nu imediat. Lucrurile mari se văd de la distanță.

Cu cât descoperiți în interiorul vostru o lume mai profundă și mai subtilă, cu atât mai stabili (dar nu insensibili) deveniți pentru schimbările mediului exterior. Dacă în interior strălucește soarele, oare contează ce vreme e afară?

Vă amintiți ce inscripție era pe inelul regelui Solomon? “Toate trec și asta va trece!” Pauzele într-o zi se termină, despărțirile se înlocuiesc cu întâlniri, ce fel de întâlniri – timpul va arăta, dar pentru moment fiecare dintre noi are ceva de făcut.

Dezvoltați-vă, înfloriți, descoperiți potențialul din voi, învățați să oferiți căldură și grijă celor dragi, iar iubirea într-o bună zi va veni singură, neapărat va veni!