O lecție pentru toată viața pe care mi-a dat-o soțul meu. De atunci nu mai fac aceste greșeli…

Cândva soțul meu mi-a dat o lecție extrem de importantă. La început nu l-am înțeles și m-am supărat. Și doar după ceva timp mi-am dat seama că avea dreptate.

Ne-am căsătorit nefiind atât de tineri – el avea 42 de ani, iar eu 36.  Ambii eram oameni realizați, oameni care aveau propriul punct de vedere.

La început eram în euforie, iar apoi pe neobservate, fiind fascinată de noul statut și de amenajarea cuibului familiar, am început să comit greșeală după greșeală.

Am renunțat la aerobică și la cursurile de engleză în favoarea prăjiturilor cu zmeură și a curățării covoarelor. Îl sunam la serviciu, călcam cearșafurile pe ambele părți, confecționam iepurași din fetru și conservam lecso unguresc. Am însușit arta decupajului și cum se conservează macrorul.  Am slăbit, încercând să fiu o gospodină ideală și am ajuns în starea de victimă.

Acea zi o țin minte și azi. El bea lapte și urmărea iritat cum tai brânza, carnea de vită și roșiile. A repetat de trei ori că nu vrea sandwich-uri, ci doar lapte. Iar eu vorbeam grăbită, spălând tocătorul. În cele din urmă n-a mai putut suporta:

– Ascultă, nu trebuie să mă slujești, să-mi servești masa cu cinci feluri de bucate, să sterilizezi ceștile și toaleta. Noi nu suntem sclavi unul pentru celălalt și eu nu sunt întreaga ta viață, ci doar o parte din ea. Printr-o întâmplare norocoasă ne-am întâlnit, ne-am îndrăgostit și am găsit un numitor comun. Un loc în care ne simțim bine împreună. Restul – sunt lucruri personale. Deci, nu încerca să crești în mine și nu pune interesele mele în fruntea listei. Nu trebuie să fii mai bună sau mai rea, fii tu însăți. Cea pe care am iubit-o. Ușoară, plină de entuziasm și de viață. Iar tu acum te dizolvi în mine și pleci în umbră.

A aruncat paharul în chiuvetă și s-a dus la sală. Am rămas în mijlocul bucătăriei, încercând să înțeleg ceea ce mi-a spus.

Cu puțin efort mi-am înghițit lacrimile apărute, am aruncat aluatul foietaj, am lăsat cratița într-o parte și am pus pernele decorative în valize. Am făcut un duș, mi-am sunat profesoara de engleză și am deschis fișierul cu povestea neterminată.

De atunci, nu mai sunt gospodină, nici croitoreasă… Nu servesc, nu încerc să fiu pe plac și nu dovedesc nimănui nimic. De atunci Eu sunt doar Eu.

Sursa