Cum înțelegi că persoana are obișnuința să fugă de anumite situații. Iată 12 mecanisme de protecţie

Obiceiul de a fugi este un mecanism de protecție al psihicului, care ajută omul să evite experiențele neplăcute. Atunci când se activează, persoana ori se retrage fizic din situație, deoarece nu poate suporta tensiunea, ori rămâne în situație, dar face tot posibilul să nu se implice emoțional.

Cum recunoaștem că persoana fuge de anumite situații?

1. Pleacă fizic din situație

În timpul unei conversații care afectează aspectele dureroase ale unei relații, omul se duce imediat la toaletă. În terapie, se întâlnește des situația când omul se împotrivește terapiei. Lovindu-se de un subiect dureros, clientul renunță să mai meargă la psiholog inventând un pretext. El nu-și dă seama că motivul real este refuzul de a intra în contact cu propriile emoții, cu ceva important pentru el. Sau atunci când un partener care vrea să încheie relația, dar se teme să spună asta și dispare.

2. Întârzierea

Deseori, motivul întârzierii este lipsa dorinței de a veni în contact cu ceva. Un colectiv nou sau o situaţie necunoscută în care trebuie să te adaptezi, anumite ritualuri la începutul unui eveniment care nu-ţi plac, un posibil contact cu cineva care nu-ţi place. Există tensiune și anxietate atunci când descoperi un lucru nou în tine, despre care nu știai. Și o inevitabilă ciocnire cu sentimentele, uneori este foarte dificilă.

3. Amestecarea cuvintelor

Pălăvrăgeală,  utilizarea cuvintelor vagi, abstracții. Când asculți o astfel de persoană, ai sentimentul că se pierde sensul și-ţi apare întrebarea interioară: “Ce vrea să spună?”. Prea multe detalii sunt îndepărtate de la subiectul esențial și nu se permite atingerea unor subiecte dureroase.

4. Schimbarea subiectului de discuție. 

Salt de la subiect la subiect. Persoana răspunde la întrebare printr-o întrebare. Nu răspunde la întrebarea care i-a fost pusă, ci o modifică în interior, astfel încât este distorsionat sensul întrebării.

5. Evitarea contactului vizual

Omul se uită prin părți sau în podea. Privirea directă în ochi de regulă naște în oameni emoții, care pentru unii pot fi insuportabile. O altă modificare a acestui mecanism, este atunci când persoana te privește în ochi, dar “nu este prezentă”. Îşi blochează toate sentimentele și nu-i pasă de ceea ce se întâmplă. Fizic este prezentă, însă emoțional este absolut inaccesibilă.

6. Tăcerea

De exemplu, soţia inițiază o conversație cu soțul despre problemele care o preocupă în relația lor. Soțul rămâne fizic cu ea și chiar o ascultă, dar nu spune nimic. El nu vrea să vină în contact cu sentimentele provocate de cuvintele soției şi se închide. Când s-au acumulat multe sentimente între soți, dar este înfricoșător să deschizi “cutia Pandorei”, e mai ușor să reduci toate interacțiunile la chestii de uz casnic, cum ar fi: “Transmite-mi, te rog, sarea”. Iar despre întrebările cu adevărat importante nu se discută. În același timp, fiecare dintre soți acumulează tensiune în interior.

7. Secretele

Imposibilitatea de a împărtăși o informație rușinoasă. În unele familii există subiecte interzise despre care nu se discută. Persoana care trăiește într-o astfel de atmosferă se simte singură. Ea este forțată să se divizeze în două părți. Cea pe care o poate arăta și cea pe care trebuie să o ascundă de toată lumea. Despre acceptare, încredere și sinceritatea în astfel de familii nu se vorbește.

8. Amânarea pentru mai târziu

Evitarea îndeplinirii obligațiilor asumate, ciocnirea cu posibile dificultăți.

9. Dependența

De alcool, alimente, cumpărături, jocuri de noroc. Dacă există vreo experiență sau lipsă, și nu există nici o modalitate de a o satisface direct. Atunci omul alege o cale indirectă – dependența. În orice dependență există un element de evitare.

10. Boala

De exemplu, în ajunul zilei de naștere a soției, unde ea îşi dorește o atenție deosebită, soțul se îmbolnăvește.

11. Încălcarea înțelegerilor

Omul este de acord cu ceva sub influența momentului sau pentru că nu vrea să jignească. Iar apoi, după o perioadă de timp,conștientizată că aceste înțelegeri nu i se potrivesc. În loc să negocieze din nou sau să exprime direct acest lucru, el preferă să “dispară”.

12. Manifestarea extremă este sinuciderea, ca o modalitate de a evita sentimentele și situațiile grele.

Ce faci dacă ai depistat în tine aceste mecanisme de protecție?

Primul pas – e să-ţi recunoști ţie însuţi că obiceiul de a fugi – nu este cea mai bună decizie. Uneori merită să rămâi şi să vezi ce va ieși din asta. Poţi urmări cum crește anxietatea şi apare dorința de a fugi. Să observi, dar să nu acționezi aşa cum te-ai obișnuit. Să observi şi să rămâi. 

Apoi, poţi experimenta. De exemplu, poţi încerca conștient să faci lucrurile de care fugeai înainte. Să păstrezi contactul vizual mai mult decât de obicei. Să spui: “asta nu mi se potrivește” în loc să fii de acord să îndeplinești rugămintea cuiva.

Îţi poţi recâștiga controlul asupra propriilor acțiuni, în loc să eviţi situația, dacă vei separa acest mecanism de protecție de tine însuți. În orice situație ai posibilitatea de a alege – să ieși din contact aşa cum te-ai obișnuit sau să-ţi asumi riscuri și să încerci un nou mod de a acționa.

Sursa