Relațiile sunt un dar, pentru că împreună cu ele obținem o lume nouă…

Universul nu poate vorbi în limba “noastră”. Tot ce poate – e să fie în tine, în mine, în jurul nostru. Ghicind ce-ţi trebuie. Cercetând de ce ești capabil. Oferindu-ţi ceva. Pătrunzând în suflet, pentru a găsi cele mai delicate puncte, trăgând la suprafață ceea ce se rupe din inimă. Conectându-te cu lumea din jur, inspirând și expirând continuu, pulsând și intensificând.

Deschizându-te Universului, nu vei obține neapărat ceea ce ai planificat. Și nici invers. Tot ce vei primi – este șansa să te cunoști, să trăiești așa cum nu ai mai trăit înainte. Poți să ignori Universul, să înveți să-l înșeli, să-l ascunzi de tine, să te ascunzi de relații, dar nu te poți înșela. Pentru a fi tu însuți, trebuie să trăiești cu el și în el.

Relațiile pe care ţi le-a dăruit Universul pot fi diferite.

Înțepătoare – când cei doi se grăbesc unul spre altul (fie din disperare, fie din foamea reciprocă de sensibilitate) străpungând cu spinii cele mai dureroase locuri.

Înfricoșătoare – cu tremur în mâini, picioare şi buze. Cu pasiune epuizantă și disperare dureroasă. Ademenitoare şi respingătoare în același timp.

Protectoare –  atât de fragile, încât e nevoie să le ascundem de lume, de viață, de soare. În ele tu singur devii întreaga lume pentru unul, pentru altul, pentru cel ce stă în faţa ta.  Dai cât poți. Și lumea se îngustează, astfel încât tot ceea ce există în jur și în afară, pare aproape iluzoriu.

Uşoare – sunătoare, zâmbitoare, în care nu există loc de probleme zilnice. Totul se poate rezolva. Suntem întotdeauna în căutarea  aventurilor. În absența unor obligații și reguli înspăimântătoare. Ne despărțim ușor și ne întâlnim la fel de ușor. E aproape perfect, dar lumea încă dictează condiții, termeni.

Spontane –  nepotrivite și în același timp, surprinzător de confortabile. Calde, blânde, în care ai vrea să te cuibărești.

Relațiile pot fi lungi, rapide, lente, cu întreruperi. Scurte, pasionale, ciudate sau transparente. Libere sau cu o listă de interdicții și reguli.

Dar niciodată – pentru totdeauna aceleași.

Relațiile sunt ca și respirația, e imposibil să te gândești de fiecare dată la inspirație și expirație. Acest lucru este necesar în cazuri excepționale. Și noi, deschizându-ne Universului, știm exact când e timpul să expirăm.

Relațiile sunt un dar, pentru că împreună cu ele obținem o nouă lume. Unde ne putem cunoaște pe noi înşine, ne putem lovi de propriile răni sau observa cum îi rănim pe alții involuntar. Unde putem să ne întâlnim faţă în faţă cu fricile noastre şi să înțelegem că este imposibil de a lua în proprietate sentimentele altei persoane. Putem învăța să oferim iubire, să ne relaxăm şi să apreciem singurătatea şi viaţa în comun. Învățăm să creăm.

Sursa