Sistemul familial
Ierarhia este unul dintre parametrii sistemului familial, conceput să stabilească ordinea, să determine apartenența, autoritatea, puterea în familie și gradul de influență al unui membru asupra altora. Una din prevederile ierarhiei este că în familie părinții sunt responsabili pentru copii și au toată puterea într-o familie nucleară.
Ce se întâmplă atunci când sunt abateri de la această normă și care pot fi consecințele?
Triangulația
Este un proces emoțional între două persoane, care tind să implice şi a treia persoană în relație. Într-o familie unde granițele interne sunt neclare, părinții îşi pot face copiii parteneri emoționali. Aceasta este o ierarhie inversată, în care statutul copilului este egal cu cel al părintelui.
De exemplu: mama vorbește cu fiica de la egal la egal, ca partenere sau prietene, ceea ce duce la un disconfort psihologic pentru copil, la confuzia rolurilor, la slăbirea puterii copilului. În mod normal, puterea copilului ar trebui direcționată în societate, folosită pentru a discuta cu colegii, prietenii, frații şi surorile.
Atunci când mama devine prietena fiicei sale, ea îşi pierde autoritatea în ochii copilului. În consecință, copilul involuntar se unește emoțional cu tata. Ea nu vrea să audă lucruri negative despre unul dintre părinți, astfel se îndepărtează de mama. Același lucru se întâmplă și atunci când tata şi fiul au o relație de prietenie şi încredere exagerată.
Ce nu ar trebui să ştie copiii despre părinți?
Copiii nu trebuie să cunoască toate detaliile intime şi secretele părinților. În primul rând se referă la relațiile sexuale. Metaforic, sună aşa: “Ușa dormitorului pentru copii ar trebui să fie bine închisă”. Da, copiii știu că această ușă există și atât.
De asemenea, copiii nu ar trebui să ştie despre relațiile părinților dinaintea căsătoriei. Vorbind despre relațiile anterioare în fața copilului, mama îi ia puterea tatălui şi întoarce copilul împotriva ei.
Uneori copiii devin părinți pentru propriii părinți. Această variantă a ierarhiei inversate apare în cazul alcoolismului sau dependenței de droguri a unuia sau a ambilor părinți.
Sau, de exemplu, în cazul morții timpurii a mamei, fiica o înlocuiește, iar în consecință, încetează să mai fie fiică. Ea îndeplinește multe treburi casnice ale mamei de la o vârstă fragedă, îngrijindu-și tatăl și sprijinindu-l. Ea nu cunoaște rolul de fiică, crește şi devine o mamă funcțională pentru soțul ei.
Dragi părinți!
– Atunci când sunteți “prietenii” copiilor voștri, când vă plângeți acestora despre viaţa de adult, când demonstrați incapacitatea de a face față pierderilor și înfrângerilor, să ştiţi că lipsiți copilul nu numai de părinte (pentru că încălcați ierarhia), ci şi de propria viață, pentru că în timp ce copilul îţi satisface nevoile tale de adult, el nu-și trăiește viața de copil.