De ce auzim şi nu înțelegem ceea ce ni se spune…

Mulți oameni au convingerea că se poate ști ce simte și ce vrea să facă o altă persoană în contact cu mine. Este adevărat că putem citi reacțiile non-verbale ale altor persoane. Dar citind-le, le dăm valoare şi sens aşa cum înțelegem noi.

De exemplu, o persoană brusc se încruntă. Pot să cred că:

– se încruntă, pentru că aceasta este reacția ei la cuvintele mele;

– se încruntă, pentru că i-a apărut ceva în minte, care a făcut-o să se încrunte;

– se încruntat, pentru că acumulează o supărare pe mine;

– se încruntă, pentru că nu-i sunt pe plac;

– se încruntă, pentru că aşa vrea să-şi arate atitudinea față de mine; etc.

Fenomenul este că persoana s-a încruntat.

Ceea ce simte în acest moment, știe doar ea. Ce provoacă în ea aceste sentiment – ştie doar ea. Ce vrea să-mi spună (și dacă vrea?) – știe doar ea. În acest mod, putem vedea reacția cu adevărat. Însă nu-i putem acorda o valoare. Adevărată valoare o cunoaște doar autorul reacției.

Toate valorile pe care le acordăm comportamentului altor oameni, mai spun despre noi că:

– dacă aș fi fost în locul lui, m-aș fi încruntat dintr-un anumit motiv;

– de obicei mă încrunt când simt anumite sentimente.

Interpretând ceea ce se întâmplă cu altă persoană, începem să interacționăm și să răspundem nu la adevărata lui reacție, ci la felul cum interpretăm noi reacția.

Și aici apare neînțelegerea:

– ai vrut să mă jignești!

– nu-ți pasă prin ce trec eu!

– doar analizez cuvintele tale!

Pentru ca relațiile să devină clare, este important să-ţi atribui interpretările, să-ţi asumi responsabilitatea pentru importanța acordată și să-ţi permiţi propriile metode de a reacționa, pentru a le permite altora să devină ei înșiși. Această abordare permite ca unul să fie interesat de reacțiile celuilalt, să se audă reciproc, să ajungă la o înțelegere și, în același timp, să rămână ei înșiși într-o relație.

Atunci când relațiile sunt dependente, ele se țin pe faptul că oamenii cer unul de la altul să-i fie satisfăcute nevoile (și de aceea se distrug). Atunci când persoana își asumă în sfârșit responsabilitatea de a avea grijă de sine, sensul relațiilor se schimbă – devin importante acele relații în care pot fi eu însămi cu toate reacțiile mele unice și să mă simt în siguranță. Adică sensul relației dintre doi oameni integri (oameni independenți), este în dezvoltarea încrederii și zonei de confort sigur.

Autor: Anna Paulsen

Sursa