Am cunoscut un bărbat cu 25 de ani mai mare: dezavantajul principal în relația cu el.

Într-o zi mă simțeam atât de singură, încât am decis să caut 10 persoane necunoscute pe rețele sociale și să le trimit mesajul „Salut!”. Voiam să vorbesc cu cineva. Să obțin atenție din partea cuiva.

Nu, nu sunt un vampir energetic, sunt un interlocutor destul de bun, ofer laude și complimente, pun întrebări și ascult cu mare interes.

Am trimis mesajul la 8 bărbați și 2 femei. Mi-a răspuns o singură persoană. Și am început corespondez cu acest bărbat. O lună mai târziu, s-a dovedit că este cu 25 de ani mai mare decât mine, nu are soție, doar copiii maturi care nu mai locuiesc cu el. Își petrece zilele cu cărțile, televizorul, viața cotidiană. Și am apărut eu ca o rază de soare.

În corespondență, diferența de vârstă nu se simțea deloc. Sau poate doar puțin. Bărbații de vârsta mea nu erau atât respectuoși ca acest om. Chiar și în corespondență poți fi o persoană galantă sau poți fi un slob. Femeile simt acest lucru.

Interlocutorul meu se numea Andrei. Am decis să ne întâlnim. El a început să mă pregătească din timp că s-ar putea să nu-l plac, că anii își spun cuvântul. Eu însă nu aveam intenția să mă căsătoresc cu el, de aceea nu-mi făceam griji, dacă nu-mi place, este în regulă.

Ne-am întâlnit. Mi-a plăcut. Era bine îmbrăcat, avea postura dreaptă. Sinceră să fiu, mi-a plăcut de el încă din fotografie. Era genul meu. Doar că puțin ”șifonat” de viață. Avea riduri, însă pe lângă ele experiență și înțelepciune.

Mă simțeam puțin ciudat în compania lui. Părea mai degrabă a fi tatăl meu. Amândoi ne simțeam constrânși și am decis să ne plimbăm doar o oră. Am discutat și ne-am despărțit.

Apoi mi-a scris un mesaj că i-a plăcut foarte mult de mine și încă își amintește ochii mei larg deschiși ca a unei păpuși cu gene lungi. După care mi-a trimis un alt mesaj și a stricat totul. “Dar eu ți-am plăcut?”

Bărbații maturi se pare că au probleme cu stima de sine.

Nu știam ce să-i răspund. Să-i spun imediat – ”Da, mi-ai plăcut?” Se va relaxa. Dacă tac, va dispărea pentru totdeauna. Deci am decis că nu merită să-i ușurez sarcina. Este bărbat: dacă va dori, va muta munții. Dar m-am înșelat.

După 50 de ani bărbații nu mai au motive puternice pentru a se apropia de femeie. Se descurcă bine și singuri.

Am crezut că nu i-a plăcut atât de mult de mine încât să mă invite la alte întâlniri și să vină cu buchete de flori. Comunicarea între noi treptat s-a încheiat.

Trei luni mai târziu, mi-a scris. “Dacă vrei, putem locui împreună. Am un apartament cu două camere și o casă de vacanță. Nu sforăi și sunt un bun bucătar. ”

Nu știam ce să cred. Ce-a fost asta? Fie a aruncat undița la întâmplare, fie a decis să fie direct, ocolind etapa curtării. Dar nu pot accepta așa ceva. Ne cunoaștem prea puțin pentru a locui împreună. Sau poate că pentru el era suficient că sunt mai tânără, modestă și fără obiceiuri proaste. Și nu-l interesa caracterul meu.

I-am scris că mă voi gândi la asta, dar nu i-am dat un răspuns clar.