Iată de ce este periculoasă viața cu părinții și cu cine poți locui o vreme sub același acoperiș.

Cu cât trăiești mai departe de părinți, cu atât îi iubești mai mult. Și nu pentru că aceștia ar fi răi, ci pentru că toate au timpul lor – timpul să fii copil, să devii adult și să pleci în viața independentă.

Părinții sunt vitali pentru copil. Și cel mai bun lucru pe care îl pot oferi copilului lor – este propriul exemplu de fericire.

În perioada cuprinsă între 14-18 ani, copilul suferă treptat o „separare” de părinți. La început – mentală (psihologică), apoi și separarea fizică de familia părintească. Părinții tot mai mult îi oferă copilului responsabilitatea pentru viața sa. Astfel are loc tranziția copilului în propria viață de adult.

În continuare, intră în vigoare regula – copiii adulți ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru propria familie și să refuze grija părintească excesivă.

Părinții, la rândul lor, nu mai trebuie să-și controleze copiii adulți. Ei sunt obligați să le respecte alegerile. Iar copiii, ar trebui să-și ajute părinții să nu se simtă singuri.

Dar realitatea este că nu toți copiii adulți își pot permite să se mute în propria locuință. Fie este prea costisitor, fie nu doresc.

Vorbesc despre oameni sănătoși (fizic și psihic). Cei care nu caută căi ușoare și s-au maturizat la timp, în ciuda dificultăților, se separă de părinți și pleacă în viața de adult. Dar există și cei care (din diverse motive) aleg o viață confortabilă pe canapeaua părinților și mâncarea mamei.

Ca urmare, copiii adulți încetează să se maturizeze. Ei rămân infantili până la bătrânețe (atât bărbații, cât și femeile). Există persoane care nici la vârsta de 45 de ani nu s-au separat de părinți.

Și cel mai trist este că acești „copii” adulți nu-și pot construi niciodată propria familie, întrucât trăiesc o altă viață. Viața părinților lor.

Dacă, totuși, viața se dezvoltă astfel încât nu există o altă posibilitate și trebuie să locuiești cu părinții pentru o perioadă de timp, ar fi bine să cunoști cu cine nu poți locui în niciun caz sub același acoperiș și cu cine poți locui o vreme.

1. Psihologii consideră că nu este „ecologic” să locuiască împreună membrii în componența „2+1”, unde există o persoană adultă singură ( în special dacă e femeie). Femeia singură de orice vârstă care locuiește alături de o familie „completă” se teme că se va simți în plus.

O opțiune mai bună: atunci când persoana singură – este bărbat. Excepție fac bărbații vârstnici, bolnavi sau foarte geloși și egoiști.

2. Conform aceluiași principiu, relațiile nu se vor dezvolta armonios în cazul ”conviețuirii 1+1”, în care există o femeie singură mai în vârstă decât „conviețuitorul” ei – de exemplu: mamă și fiu, surori de vârste diferite etc.

O opțiune mai bună: în afară de cupluri, soți iubitori și mame cu copii mici, potrivit psihologilor, pot exista coabitări favorabile în componența „1+1”, acolo unde persoana mai în vârstă și singură este bărbat. De exemplu, tata+fiica, tata+fiul, frate mai mare+soră, frate mai mare+ frate mai mic.

De asemenea, au șanse mari de supraviețuire relațiile ”1+1” acolo unde cei doi au aproape aceeași vârstă, condiții sociale și materiale aproximativ egale. De exemplu, frații și surorile fără diferențe mari de vârstă sau doi prieteni (prietene) care închiriază un apartament pentru doi.