Cum să-ți tratezi bărbatul, astfel încât să te iubească mereu: 4 reguli esențiale.

Femeia se poate concentra pe orice: carieră, copii, aspect sau abilități culinare. Dar există un lucru comun pentru toate femeile – toate vor să fie iubite de către bărbați.

Dacă femeia nu are această nevoie și strigă cât de independentă și autosuficientă este, credeți-mă, o floare dăruită prietenei sale și nu ei, îi va zdruncina stima de sine.

Oamenii, indiferent de s*x, sunt creaturi care nu pot suporta atunci când alții au ceea ce le lipsește lor. Deci, și iubirea este obligatorie. Dar cum se poate realiza acest lucru, dacă după câțiva ani (și chiar mai devreme) sentimentele se estompează, iar în locul lor vine rutina, datoria, îndatoririle?

Îți poți întâlni iubirea pe stradă, într-un pasaj sau la ghișeu. Însă cei care au peste 30-40 de ani înțeleg că legăturile trecătoare nu vor dura în timp.

Iubirea nu trebuie căutată. Trebuie crescută. Acasă. Nu să-ți reeduci soțul, nu. Aceasta e utopie. Doar timpul și presiunea circumstanțelor pot face acest lucru, nu soția nemulțumită.

Nu trebuie să privești în jur în căutarea bărbatului ideal. Lucrează cu ceea ce ai. Deci, ce ar trebui să faci?

1. Nu-i supune voința. 

Bărbatul care încearcă să-i facă pe plac atât mamei, cât și soției în același timp este cea mai nefericită persoană din lume…

Toți ne dorim să ni se îndeplinească toate capriciile. Mie, din anumite motive îmi pare rău pentru bărbatul care trebuie să mulțumească mereu pe cineva. Trebuie să-ți permiți ție, și lui doar să fie fericit.

2. Beneficiul scandalurilor

În cinci minute de scandal îți cunoști soțul mai bine decât în ​​douăzeci de ani de căsătorie. Există cupluri care se mândresc cu faptul că nu se ceartă niciodată. Iar când se despart brusc, se dovedește că povara nemulțumirilor reciproce (despre care nu obișnuiau să vorbească) era atât de puternică, încât cei doi nu mai puteau să trăiască împreună.

Oferă-i bărbatului posibilitatea de a-și exprima emoțiile, de a vorbi. Cel puțin o dată la 6 luni. Ambii veți avea de câștigat.

3. Dansul în doi. 

Căsătoria este un dans în doi. Dacă bărbatul îi satisface constant capriciile femeii, și ca răspuns primește un chip nemulțumit, o astfel de uniune nu poate fi numită în niciun caz familie.

Există o afirmație care spune că într-o relație fericită nu poate exista echilibru. Unul iubește, iar celălalt permite să fie iubit. În opinia mea, este o concepție greșită.

Ambii parteneri trebuie să „investească” în familie, în caz contrar există probabilitatea ca unul dintre ei să obosească de acest joc unilateral.

4. Distanța și iluziile

În căsătorie este dificil doar primii douăzeci și cinci de ani, apoi înțelegi că nu merită să ai așteptări de la partener și începi să trăiești fericită.
Toți cei care au divorțat spun că partenerii nu le-au îndeplinit așteptările și speranțele. I-au dezamăgit.

Iar cei care trăiesc împreună și sunt fericiți spun că își dau reciproc libertate și nu cer nimic special. Între ei există o anumită distanță care le permite să se simtă confortabil. Nu sunt intruzivi, nu cer imposibilul și nu stabilesc ultimatumuri. Sunt mulțumiți de ceea ce au. Respectă și apreciază.