Răspunsul psihologului: ”Cum să-mi ajut fiul să întâlnească o fată bună și să se căsătorească?”

„Suntem foști militari, căsătoriți de 36 de ani. Familia noastră nu este obișnuită cu singurătatea. Fiului i-am dăruit un apartament la o oră distanță de noi. Cu soția sa tânără au fost 6 ani împreună. Dar ce înseamnă să te căsătorești cu o femeie tânără … Nu voia nici să muncească, nici să aibă copii, nu voia nimic.

Acum băiatul nostru a rămas singur, iar singurătatea îl macină. Lucrează într-un colectiv de bărbați, pe site-urile de întâlniri nu are șanse să găsească o persoană decentă. El este complet dezamăgit de ele. Este bărbat „de casă”, nu merge nicăieri, după muncă – vine imediat acasă.

Mulți îmi spun: „Nu interveni în viața lui, este deja adult”. Dar sunt foarte îngrijorată ca mamă. Nu-mi dați astfel de sfaturi. Singurătatea nu este pentru noi. Nu poți fi singur, pentru că Dumnezeu ne-a dat dragoste și respect unul față de celălalt. Și chiar îmi doresc ca fiul meu să fie fericit.”

Maria.

Răspunsul psihologului:

Vă înțeleg foarte bine îngrijorarea – pentru că indiferent de vârstă, ei rămân copiii noștri și vrem să-i vedem fericiți, prosperi, de succes. Este o dorință umană normală și de înțeles. De asemenea, sunt de înțeles confuzia și tristețea că fiul dvs. nu a reușit să construiască o relație de lungă durată, că a trecut printr-un divorț și nu are un copil.

În același timp, aveți convingerea că îl puteți ajuta să-și găsească fericirea, să iasă din singurătatea apăsătoare.

În calitate de părinți, puteți să-l sprijiniți moral și fizic (sau financiar), compătimindu-l atunci când are eșecuri și dificultăți. Să fiți alături de el în astfel de momente. Dar în același timp, fiul dvs. trebuie să facă față singur sarcinilor vieții, din simplu motiv că aceasta este realitatea omului adult.

La început copilul învață să meargă, să vorbească și să mănânce independent. Apoi învață să studieze la școală, să învingă în diferite competiții. Și la vârsta adultă, el trebuie să rezolve singur sarcini atât de dificile precum e depășirea singurătății, crearea unei familii, poate – experiența divorțului și a dezamăgirii și din nou dobândirea încrederii în sine și în relații.

Este ceea ce părinții nu mai pot face pentru copilul lor. Dar, în același timp, părinții pot deveni sprijinul care îl va ajuta să găsească puterea de a se recupera și de a merge mai departe, ceea ce uneori durează mult timp.

Pentru a vă ajuta cu adevărat copilul adult, este foarte important să-l acceptați așa cum este – inclusiv divorțat, singur, dezamăgit. Nu încercați să-l refaceți, să-l modelați ca „persoană fericită”, ci doar să fiți alături de el.

Acceptarea părintească face cu adevărat minuni.

Dacă nu puteți face față sentimentelor, anxietății și tristeții, atunci cereți ajutorul unui psiholog.