Am 57 de ani și nu am o parteneră. Iată de ce am ales să fiu singur și să mă bucur de viață.

Am 57 de ani și sunt singur de doi ani. Desigur, te interesează motivul, probabil că va coincide cu al tău. Nu, nu am plecat la o altă femeie, am decis să rămân singur. Iată de ce:

1. Femeia îți ia mereu timpul personal.

Mereu nu-i convine ceva prin casă, mereu ceva este la locul nepotrivit, îți cere să duci sau să aduci ceva și toate astea atunci când îți dorești să stai în tăcere sau să te ocupi de treburile tale.

2. Niciun bărbat de vârsta mea nu vrea să asculte acuzații sau reclamații la adresa sa. 

La început asculți, încerci să îndeplinești, să faci concesii, dar mustrările în direcția ta nu încetinesc. În acest caz, îți scapă înjurăturile și într-o clipă totul se transformă într-un scandal.

3. Portofelul gol

Oricât de ridicol ar părea, dar economiile ei sunt „ale ei”, iar economiile mele sunt „ale noastre” din care ea își achiziționează fuste, rochii, sandale și multe altele. Și când vine vorba de tine, nu-ți mai rămâne nimic, rareori reușești să ”smulgi” ceva pentru tine.

Ei bine, și când se adună toate astea, îți spui: ”Suficient!”

După divorț, am început să-mi dedic mai mult timp mie, am mai mult timp liber, îmi organizez ziua după necesitățile mele, am început să fac lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată. Fac totul așa cum vreau, fără să ascult acuzații la adresa mea.

Nu îndemn pe nimeni să facă același lucru și nu mă laud cu viața mea actuală, doar îți împărtășesc experiența mea de viață.