Psihosomatica: cum durerea sufletească devine o afecțiune a organismului

Corpul și psihicul nostru sunt strâns legate între ele. Și ceea ce se întâmplă în viața noastră emoțională se reflectă direct în corpul nostru. Oamenii ilustrează acest lucru cu proverbul „Toate bolile sunt de la nervi”. Desigur, nu toate – există stări în care nu este implicată psihologia, dar atunci când testele medicale nu dezvăluie nimic, iar omul are plângeri cu privire la starea sa de sănătate, putem vorbi despre o boală psihosomatică.

Cum se formează bolile psihosomatice?

La nivel corporal, experiențele noastre emoționale se manifestă sub formă de modificări hormonale și relaxarea/tensiunea mușchilor. De exemplu, când te enervezi, în sânge se eliberează adrenalină și norepinefrină, mușchii se strâng pentru a fi pregătit să lupți cu cel care te enervează. Doar că rareori conștientizăm astfel de impulsuri (doar nu vei bate șeful de fiecare dată când îți spune să lucrezi câteva ore peste program)! Experiențele emoționale dispar, iar tensiunea corporală rămâne dacă nu este exprimată în mod corespunzător (prin corp sau prin cuvinte). Repetarea multiplă a acestui ciclu duce la „conservarea” acestor emoții în mușchii tensionați – astfel apar blocurile.

Dacă aceste blocuri rămân în corp, ele încep să creeze o sarcină asupra sistemului muscular și apar diverse dureri care nu sunt provocate de inflamații sau leziuni; acestea împiedică funcționarea normală a organelor, deși fiziologic totul este în ordine. În plus, unele organe din corpul nostru ele însele sunt musculare – întregul sistem cardiovascular și tractul digestiv, de exemplu. Acestea răspund direct la schimbările hormonale și, sub influența emoțiilor își schimbă activitatea.

În acest fel, corpul ne ajută să facem față emoțiilor pe care nu le putem trăi pe deplin. Și cu cât folosim mai mult corpul ca recipient pentru emoții, cu atât ne simțim mai ușor. La un moment dat emoțiile pur și simplu nu mai sunt conștientizate, fiind păstrate doar sub forma unei reacții corporale.

Iar psihicul, fiind obișnuit să lege emoțiile de impulsuri corporale neplăcute, se concentrează asupra lor și apare durerea. Medicii ridică din umeri, spunând că nu găsesc motivele durerii sau prescriu medicamente care ajută doar parțial la alinarea simptomelor, dar nu duc la recuperare. Sau se întâmplă că de îndată ce a fost vindecată o problemă, imediat apare alta.

Rolul psihoterapiei în tratamentul bolilor psihosomatice

Abordarea medicală nu este suficient de eficientă, deoarece se acordă atenție doar unui aspect al manifestărilor psihosomatice – corporal – și se ignoră aspectul psihologic (care și este motivul). Prin urmare, abordarea corectă în acest caz este o combinație a acțiunii medicale, dacă există necesitatea și munca psihologică.

Metodele terapeutice clasice necesită o muncă îndelungată pentru a ajunge la rădăcina problemei și a o rezolva la nivelul psihicului. Dar în situația în care răspunsul corporal a devenit fundamental, poate fi destul de dificil, iar clientul nu are întotdeauna resursele și motivația pentru o astfel de muncă aprofundată.

Cea mai bună opțiune în acest caz este combinația metodelor pe termen scurt îndreptate spre obținerea relaxării și ameliorarea simptomelor acute și metode mai îndelungate de terapie pentru a forma conexiuni noi, sănătoase, între corpul și psihicul omului.