Să fii tu însăți – înseamnă să te aduni din povești și muzică, lacrimi, uși închise…

Să-ți protejezi inima sensibilă și cinstită – înseamnă că într-unul din buzunarele sale să porți acea scrisoare, în celălalt – sunetul surfului, în al treilea – peștele lui Matisse (sau floarea-soarelui a lui Wan Gogh), în al patrulea – cele mai necesare cuvinte pentru care acum este momentul potrivit. Iar apoi să eliberezi totul, într-o clipă, astfel încât întregul loc să fie pentru iubire și să înțelegeți că nimic nu s-a schimbat.

Menținerea echilibrului – înseamnă să găsești în tine, chiar și în cele mai dificile zile, sentimentul de ușurință. Poate că acum se cuibărește în cuvinte, poate în atingeri, poate chiar în acea gropiță din spatele urechii, poate în decizia pe care o iei, mușcându-ți buza.

Să fii tu însăți – înseamnă să te aduni din povești și muzică, lacrimi, uși închise, îmbrățișări, refuzuri, fraze spuse la mânie, scrisori gândite până la ultimul cuvânt. Din liniștea care se varsă atunci când rămâi singur cu prima floare înflorită. Din frumusețea enormă, dar nu întotdeauna tangibilă. Din strălucirea orbitoare pe sculpturile de gheață, din reflectarea viselor pe apă.

Acum încearcă să pretinzi că toate cele de mai sus nu sunt despre tine.