Uneori este util să taci. Tăcerea vindecă!

Un prieten mi-a povestit această întâmplare.

POVESTEA DESPRE TĂCERE

O femeie dintr-o țară îndepărtată s-a înscris la niște cursuri – aparent, ciudate. Acolo oamenii învățau să tacă. Să tacă și atât. Toată lumea tăcea. Și profesorul tăcea.

În grup era un bărbat care avea o tumoare în nazofaringe. O boală gravă. El probabil încerca să se vindece și utiliza orice mijloace pentru a supraviețui. Se simțea foarte rău. Și iată acum se alăturase acestui grup. Stătea și tăcea, dar scotea niște sunete groaznice, din păcate. Era trist și dificil să-l privești. Membrii grupului tăceau nemulțumiți. Probabil că simțeau iritare, tristețe și avea gânduri rele față de el.

Și această femeie bună, de asemenea, avea gânduri. Ea credea că tăcerea este o înșelăciune, o prostie. Ei bine, la ce folosește? Stai și taci. Mai plătești și bani, însă nu este clar pentru ce. Și mai asculți sunetul acestei persoane bolnave, care nici măcar nu poate respira. Dar nu poți spune nimic – trebuie să respecți regulile. Doar ai fost de acord.

Așa a trecut săptămâna. Destul de chinuitor. La ultima lecție, femeia a decis ferm să nu aibă încredere în nimeni. Îi părea rău de timpul pierdut. S-a cufundat în aceste gânduri și brusc a ridicat capul, ascultând…

Era o liniște completă. Toată lumea respira calm și se gândea la ceva al său. Acum a înțeles, șuieratul a dispărut! A dispărut acel sunet teribil, care îi chinuia și deranja pe toți!

Femeia se uită la bărbatul cu tumora – el tăcea și respira calm. La fel ca și ceilalți. Asta a șocat-o. Această tăcere pașnică i-a oferit un răspuns la întrebările sale.

După lecție, profesorul a spus că se întâmplă. Dar de ce se întâmplă – nu știe. Tăcerea vindecă!

Starea acestei femei s-a îmbunătățit, ea a devenit mai calmă și a plecat liniștită. Iar omul acela s-a recuperat; poate pentru o vreme. Viața în general este un fenomen temporar.

Uneori este util să taci, asta cred eu. Și doar să te predai fluxului de gânduri. Să respiri. Să respiri – deja este bine…