Omul nevrotic poate fi recunoscut după aceste 10 semne.

”Orice om adult are în sufletul său un loc în care păstrează toate detaliile dramatice ale copilăriei sale.” – Alice Miller

Din păcate, aproape toți oamenii în copilărie se confruntă cu traume psihologice. Și problema nu este cum pot fi evitate, ci cum pot fi depășite corect.

Experiența traumatică din copilărie are câteva consecințe:

– face omul adult mai puternic.

– devine un motiv pentru nemulțumirea cronică de sine și de viață (se formează personalitatea nevroticului).

– conduce la „frânturi” severe ale psihicului și tulburări la nivelul psihozelor.

De ce depinde succesul în depășirea traumei psihologice?

Din natura traumei, abilitățile de protecție ale copilului la acel moment (cu cât este mai mic, cu atât mai dificil va face față) și de reacția familiei la eveniment. Iar cel mai important este tocmai ultimul factor.

Ca o ilustrație, vă recomand să vizionați filmul „Lord of Tides” (1991), în care negarea traumelor de către familie a dus la faptul că la vârsta adultă un copil a devenit nevrotic, iar al doilea – psihotic.

CINE ESTE OMUL NEVROTIC?

Este o persoană care, din cauza traumelor psihologice din copilărie nu a reușit să se maturizeze suficient.

10 SEMNE ALE PERSONALITĂȚII NEVROTICULUI:

1. Mândria nevrotică: nevoia de a fi cel mai bun și de a provoca admirație.

2. Perfecționismul: dorința de a fi perfect, de a obține totul și imediat.

3. Viața pe principiul „trebuie”: cele mai severe cerințe față de sine și față de ceilalți. Acest lucru oferă performanțe ridicate, dar lipsa grijii de sine duce în cele din urmă la izbucniri nervoase.

4. Dependența de evaluarea externă („opiniile altora despre mine sunt mai valoroase decât propriile opinii”). Dorința de a primi aprobarea celor din jur, chiar și a celor străini.

5. Anxietate ridicată, care apare ca răspuns nu la situația reală, ci la previziunile negative constante.

6. Tendința de a manipula, în relații, dorința de a primi confirmarea valorii („dovedește-mi că mă iubești”).

7. Pasivitate, atunci când vine vorba de îmbunătățirea propriei vieți („lupta este inutilă”).

8. Dorința de a suferi, de a lua poziția de Victimă.

9. O gamă foarte limitată de moduri de a face față stresului.

10. Multe abilități care conduc adesea la succes social. Dar în interior omul simte goliciune și nemulțumire față de sine, are sentimentul că ”nu-și trăiește propria viață”.