”Iubirea este oarbă”: Iată ce se întâmplă în creierul unui om îndrăgostit.

Neurologii împart iubirea în trei faze: pofta, atracția și afecțiunea.

În prima fază (pofta) – hormonii umplu corpul cu o dorință puternică. Adrenalina și norepinefrina provoacă palpitații și transpirație, iar dopamina din creier provoacă senzația de euforie. Creierul eliberează dopamina ca răspuns la orice stimuli plăcuți, inclusiv la droguri.

În perioada de atracție, creierul este alimentat activ cu sânge, sau mai degrabă centrul său separat – centrul plăcerii. O scanare RMN a oamenilor îndrăgostiți arată, de obicei, o creștere a fluxului de sânge în faza de atracție, când partenerii sunt fixați unul pe celălalt.

Dar înainte ca oamenii să se îndrăgostească, aspectul unui chip atractiv activează aceeași parte a creierului ca și analgezicele – cum ar fi morfina. Această parte a creierului este responsabilă de sentimentul de simpatie. Studiul a arătat că bărbaților cărora li s-au administrat doze mici de morfină, considerau fotografiile unor femei mai atractive, decât bărbații care nu au primit drogul.

În plus, sentimentul de iubire reduce nivelul de serotonină din creier, un simptom comun al tulburărilor obsesiv-compulsive. Tocmai de aceea, îndrăgostiții sunt întotdeauna orbi la trăsăturile negative ale partenerului în primele etape ale relației. După cum spune și proverbul: „Dragostea este oarbă.”

Se încheie totul cu aceea că oamenii devin dependenți de aceste substanțe chimice care le aduc atâta bucurie și plăcere.

Începe faza de atașamentului. Hormonii oxitocină și vasopresină pătrund în creier și creează senzația de bunăstare și siguranță.