Cu cât mai des te consideri corect, cu atât ai mai puțini prieteni.

Într-o dimineață rece de iarnă, la începutul anilor 90, am cunoscut un multimilionar american. Am devenit prieteni și el a fost unul dintre primii investitori în afacerea mea. Apoi ne-am certat foarte tare. Nu puteam construi deloc relații cu străinii. Mă supăram pe ei pentru modul în care mă tratau: cu o condescendență blândă, politicos și cu o oarecare prudență. Aveam impresia că mă tratează de parcă aș fi un papuaș. Iar eu eram educat, un om de afaceri de succes.

Consideram o astfel de atitudine față de mine nedreaptă și jignitoare. Mi-a luat aproximativ 20 de ani să înțeleg că motivul pentru care partenerii occidentali m-au tratat „ca pe un papuaș” era pentru că chiar eram un papuaș.

Eram teribil de ignorant. Însă ignoranța nu avea nicio legătură cu educația sau succesul. Se referea la faptul că „am dreptate” era cel mai folosit cuvânt în vocabularul meu: „Am dreptate! Doar am dreptate?! El, ea, greșește.” Rosteam aceste cuvinte cu un astfel de sens, de parcă chiar aveau sens. Dar pentru mine aveau. În percepția mea, conștientizarea propriei dreptăți îmi oferea drepturi și privilegii, pe care în alte cazuri nu le aveam.

Consideram corect să duc un stil de viață sănătos. Acest lucru îmi oferea dreptul să nu respect oamenii care nu făceau asta.

Consideram corect să obțin succes în afaceri. Iar asta însemna că am dreptul să-i consider pe cei care nu și-au stabilit astfel de obiective, că își trăiesc viața în zadar.

Consideram corect să urmez o cale spirituală. Și în percepția mea, cei care nu făceau acest lucru, încă nu-și înțelesese greșeala.

A avea dreptate – părea a fi o baghetă magică care transforma cele mai crude și agresive acțiuni, în justificate și permise.

Odată chiar m-am simțit cu adevărat prost când mi-am dat seama că eram mult mai îngrijorat de „corectitudinea” acțiunilor mele, decât de faptul că îi rănesc pe ceilalți și pe mine inclusiv.

Și din această situație am tras o concluzie: ”Cu cât ai mai des dreptate, cu atât ai mai puțini prieteni.”

Buddha chiar are o frază: „Dacă vrei ca vaca ta să nu fugă niciodată de tine, oferă-i un padoc foarte, foarte mare”. Nu știu de ce Buddha a ales metafora vaca, dar știu sigur că nu există o modalitate mai dificilă, dar eficientă, decât renunțarea conștientă la drepturile imaginare care îți oferă senzația că doar tu ai dreptate.

Încercați să petreceți o zi fără să considerați pe cineva greșit. Încercați și veți ajunge într-o altă lume. Această lume este – realitatea.

Autor: V. Yakovlev