Lasă-i pe toți în pace, inclusiv pe tine și viața ta va prinde culori.

Se pare că secretul fericirii este mult mai aproape decât credem:

„Lasă-te în pace”– asta vreau să le șoptesc multora la ureche, pentru a înceta să caute mereu ceva în sine, să caute neajunsuri, să se compare cu alții, să se agațe de trecut, să plece în viitor, să se învinovățească pentru greșeli, să se aducă la perfecțiune…

Și cu toate acestea, să nu-și trăiască viața… Niciodată …

Lasă-ți copiii în pace:

Nu te mai gândi că știi exact ce au nevoie pentru fericire.

Nu mai trăi pentru ei, din cele mai bune intenții.

Nu-i mai dresa după poruncile tale, încurajându-i doar pentru ascultare …

Nu le pune bariere incontestabile, distrugându-le pentru totdeauna obiceiul bun de a gândi singuri.

Nu-i mai încărca cu ambițiile tale, încercând să-ți compensezi eșecurile cu succesele de care ei nu au nevoie …

Nu le permite totul, crescându-i niște consumatori.

Nu te mai gândi că ei ar trebui să răspundă întotdeauna așteptărilor tale.

Lasă-i pe cei dragi în pace – Ei doar te iubesc …

Și tu iubește-i în schimb, și nu le atribui gândurile tale și acele trăsături pe care nu le posedă.

Nu-i împovăra cu toate dorințele tale simultan.

Nu-i educa sau reeduca.

Nu cere dovezi interminabile de dragoste.

Nu-i umili cu control și gelozie patologică.

Nu-i priva de dreptul la spațiu personal.

Nu te transforma în stăpâna lor.

Nu-i hărțui cu critici și cerințele exorbitante.

Lasă lumea în pace, rămânând doar o parte din ea, fără să pretinzi la o semnificație specială…

Pur și simplu, admir-o.

Doar îndeplinește-ți partea ta de muncă.

Creează doar ceea ce poți face. Acceptă cursul vieții.

Trăiește, în sfârșit …

Nu, dragii mei, acestea nu sunt sfaturi. Sunt doar observații. Îndelungate. Toate acestea sunt cel mai des cauza nefericirii.

Iar pe primul loc se află incapacitatea cronică de a-i lăsa pe toți în pace, inclusiv pe noi înșine.