Isabelle Filliozat: ”Inteligența emoțională nu se dezvoltă dacă înconjurăm copilul cu interdicții.”

A asculta copilul, a-i accepta și confirma emoțiile pentru a-l ajuta să crească – acestea sunt principiile educației pozitive recomandate de psihoterapeutul Isabelle Filliozat. Explicații și sfaturi.

De ce este atât de important să acceptăm emoțiile copilului?

Isabelle Filliozat: Sentimentul de identitate se bazează pe conștientizarea sinelui și a emoțiilor. Dacă micuțul nu are dreptul să exprime ceea ce simte, dacă nimeni nu-l ascultă atunci când plânge, când este furios sau când se teme și nu-i sunt recunoscute sentimentele, nu i se confirmă că ele au dreptul să existe, în cele din urmă el va înceta să conștientizeze ceea ce simte de fapt.

Educația pozitivă oferă o altă cale: de a asculta, a accepta și a recunoaște emoțiile copilului, pentru a-l ajuta să-și creeze personalitatea.

Copiii își exprimă intens emoțiile. Ce se întâmplă dacă el țipă de furie, aruncă lucruri sau se rostogolește pe podea? Părintele trebuie să încerce să-l calmeze sau să îl lase să-și elibereze emoțiile?

Isabelle Filliozat: Nici una, nici cealaltă. Ceea ce descrieți nu este furie, ci o izbucnire legată de stres, care adesea se întâmplă la sfârșitul zilei. Sub influența prea multor stimuli, creierul „cedează”. O astfel de izbucnire se dezvoltă în trei etape: copilul țipă, lovește cu picioarele sau aruncă lucrurile, apoi plânge, după care se întoarce în brațele mamei.

Intervenția părinților poate opri furtuna neurală în creierul copilului, dar acest lucru nu înseamnă că criza a trecut. Copilul doar s-a blocat în stres, de care mai devreme sau mai târziu va trebui să scape. În loc să încercați să calmați copilul, trebuie să-l învățați să se calmeze. Pentru a face acest lucru, este util să-i acceptați mai întâi emoția, recunoscându-i stresul.

Cum putem ajuta copilul să-și dezvolte inteligența emoțională în viața de zi cu zi?

Isabelle Filliozat: Inteligența emoțională nu se poate dezvolta, dacă pe parcursul zilei înconjurăm copilul cu interdicții. Sau dacă, dimpotrivă, crește într-o atmosferă de permisivitate.

Trebuie să-i adresați întrebări, să-i oferiți informații și opțiuni care să-i permită copilului să simtă că ia decizii. Sarcina părinților este de a promova dezvoltarea resurselor copilului, nu de a le bloca în cadrul restricțiilor.

Lovindu-se cu emoțiile copiilor, mulți părinți adesea se simt neputincioși. Le este greu să facă față propriilor emoții, oboselii sau lipsei de timp …

Isabelle Filliozat:  Datorită faptului că marea majoritate a părinților la un moment dat nu au primit sprijin emoțional adecvat, emoțiile copilului doar activează propriile mecanisme de stres. Ei se cufundă în povestea lor, trăiesc din nou unele episoade și sunt incapabili să suporte ceea ce simt. Prin urmare, ei apelează la violență pentru a calma copilul sau îl lasă să depășească singur emoțiile.

Există metode care pot permite părinților să-și accepte mai bine propriile emoții. De exemplu, meditația ne învață să folosim lobii frontali ai creierului pentru a ne reduce reacțiile prin înțelegere, nu prin suprimare. Tehnicile de respirație nu lasă emoțiile să ne copleșească. De asemenea, nutriția joacă un rol important, știm ce efect au unele alimente care cresc glicemia și ne sporesc reactivitatea.

Cum să accepți furia, tristețea sau frica unui copil?

Isabelle Filliozat:  Furia este o reacție la frustrare sau nedreptate. Copilul are nevoie ca furia să-i fie recunoscută, de aceea părinții trebuie să-l ajute să exprime în cuvinte ceea ce i-a provocat acest sentiment, fără să-l judece.

De exemplu: chiar dacă micuțul nu a vorbit la ore, dar el oricum a fost pedepsit, atunci va avea un sentiment de nedreptate. Îl îmbrățișăm, exprimăm compasiune: „Într-adevăr este trist”. Acest lucru îi permite să-și simtă emoția, să nu fie copleșit de ea.

La fel vom acționa și în cazul fricii: „Ce te sperie cel mai mult?” Apoi: „Ce-ți spui? Cum te simți?”

Copiii mici nu știu să exprime în cuvinte ceea ce experimentează, ei exprimă asta prin comportamentul lor. Sarcina părinților este de a vedea ce se ascunde în spatele acestui comportament.