”Vine un moment în care dorința dispare. Nu-ți mai dorești nici lucruri, nici oameni.”

În urmă cu mulți ani, când bunica mea înțeleaptă era în viață, mi-a spus un lucru minunat, de care țin cont și astăzi.

Era în ajun de Paște și împreună cu mama atârnam perdele noi, care la acea vreme erau în vogă: cu lambrequin asimetric și alte detalii. Nu voiau nicidecum să se prindă de baghetă, cădeau peste noi. Înjuram, râdeam și făceam o nouă încercare.

– Până nu demult aș fi sărit până la tavan dacă aș fi avut astfel de perdele – a spus bunica, iar acum nu am nici cea mai mică dorință … Ea dispare, fetelor … dorința dispare. Nu mai ai dorință nici de lucruri, nici de oameni.

Faceți totul atât timp cât aveți această dorință. Cheltuiți bani pe ceea ce vă doriți – nu economisiți. Lucrurile mici îți oferă bucurie, iar economiile nu. Pentru ce să economisești? Pentru înmormântare? Nu au lăsat încă pe nimeni neîngropat. Bucurați-vă, atât timp cât există bucurie … Iubiți, atât timp cât vă doriți asta. Vine un moment în care nu mai dorești nici căldura cuiva. Nu mai dorești nimic.

Probabil, natura o face în mod intenționat, pentru a pleca în liniște, fără a ne agăța de lucruri și de oameni. Se pare că și eu sunt gata să plec … Dar dacă aș putea să mă întorc la anii voștri, aș trăi clipa și m-aș bucura de orice dorință.

Bunica demult nu mai este printre noi. Eu, însă, trăiesc exact așa cum m-a sfătuit: trăiesc clipa și mă bucur de fiecare dorință.