7 cele mai dure experimente psihologice din istorie

Ce se va întâmpla dacă băiatului jumătate de viața i se va spune că este fată? Sau dacă forțezi subiectul să taie capul unui șobolan viu?

Iată care au fost cele mai brutale și lipsite de sens experimente psihologice din istorie.

1. Educarea băiatului ca fiind fată (1965-2004)

În urma unei operații nereușite, Bruce Roemer, în vârstă de 8 luni, și-a pierdut penisul. Psihologul John Money de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore (SUA) le-a recomandat părinților să se împace cu idea și să-și crească băiatul ca fiind fată. Așa că Bruce a devenit Brenda, iar John Money urmărea cu interes tot ce se întâmplă. Totul a fost relativ bine, până când părinții i-au spus băiatului-fată adevărul. Viața lui Bruce s-a frânt, el a încercat de trei ori să se sinucidă. Încercând să se întoarcă la viața normală, și-a schimbat numele și chiar s-a căsătorit. Însă, totul s-a încheiat tragic: după divorțul de soția sa, el s-a sinucis. Avea 38 de ani.

2. „Sursa disperării” (1960)

Dr. Harry Harlow a exersat, din fericire, doar pe maimuțe. El a luat puiul de lângă mama sa și l-a ținut singur un an. După ce copilul s-a întors la mama, au fost observate abateri mentale grave. Cu toate acestea, concluzia este evidentă – privarea de afecțiunea maternă duce la probleme – ar fi putut fsă o facă într-un mod mai puțin crud.

3. ”Experimentul teribil” (1939)

Wendell Johnson de la Universitatea din Iowa (SUA) și studenta sa Mary Tudor în 1939 au repartizat în două grupuri 22 de orfani din Davenport. Copiilor din primul grup li s-a spus că discursul lor este impecabil, iar celuilalt – că se bâlbâie groaznic. De fapt, toți copiii vorbeau normal.

Drept urmare, majoritatea copiilor din cel de-al doilea grup au dezvoltat bâlbâială, care a persistat pe viață.

4. Copilul Albert (1920)

Timp de două luni, lui Albert, în vârstă de 9 luni, i s-a arătat un șobolan alb îmblânzit, o mască de Moș Crăciun cu barbă, un iepure alb etc. Apoi doctorul John Watson, din spatele copilului a început să bată cu un ciocan metalic pe o farfurie de metal de fiecare dată când băiatul atingea șobolanul. Drept urmare, Albert s-a temut nu doar de șobolanul alb, ci și de Moș Crăciun, și de iepurele alb. Fobia i s-a înrădăcinat pe viață.

5. Experimentele lui Landis (1924)

Karin Lendis de la Universitatea din Minnesota a studiat expresiile faciale în 1924. Lendis le-a arătat elevilor săi ceva care ar putea provoca emoții puternice: forța tinerii să miroase amoniac, să asculte jazz, să privească filme pornografice și să pună mâinile în găleți cu broaște – și înregistra expresiile faciale.

Apoi Lendis a ordonat studenților să-i taie capul șobolanului. Cei mai mulți dintre ei au fost de acord. El nu a reușit să găsească anumite tipare în expresiile faciale, în schimb a concluzionat că într-un grup aflat sub influența autorității, omul este capabil de multe.

6. ”Efectului drogurilor asupra organismului” (1969)

Un grup de maimuțe au fost învățate să-și injecteze independent diferite droguri.

Maimuțele care luau cocaină, au început să sufere de convulsii și halucinații – bietele animale și-au scos falangele degetelor. Cele care au consumat amfetamina – și-au scos tot părul, iar animalele care au fost expuse la acțiunea simultană a cocainei și morfinei au murit în două săptămâni după începerea administrării.

7. Experimentul închisorii Stanford (1971)

Psihologul Philip Zimbardo a creat o imitație foarte realistă a unei închisori în subsolul facultății de psihologie și a împărțit studenții voluntari (erau 24) în „prizonieri” și „supraveghetori”.

Deja la a doua zi a experimentului răscoala „prizonierilor” a fost zdrobită brutal de „supraveghetori”.

Treptat, sistemul de control era atât de dur încât „prizonierii” nu erau lăsați singuri nici măcar la toaletă. Când „prizonierii” au fost întrebați cum se numesc, mulți dintre ei își spuneau numărul. „Prizonierii” s-au obișnuit atât de mult cu rolurile lor, încât au început să se simtă ca prizonierii într-o închisoare adevărată, iar studenții care au primit rolul de „supraveghetori” au simțit adevărate emoții sadice față de oamenii care acum câteva zile erau prietenii lor buni. Experimentul, planificat să dureze două săptămâni, a fost încheiat mai devreme din motive etice.