Din monologul unei femei de 70 de ani: ”La 20 de ani mă sufocam de dorința de a obține iubire.”

Uneori, înțelepciunea vine odată cu vârsta, alteori cu experiența, iar uneori nu vine deloc. Oricum ar fi, odată cu trecerea anilor începem să simțim mai mult, să înțelegem mai mult și să realizăm cum funcționează viața. Cu siguranță, ar trebui să ascultăm persoanele în vârstă, care sunt o sursă inepuizabilă de înțelepciune lumească.

Din monologul unei femei de șaptezeci de ani:

”La douăzeci de ani mă sufocam de dorința de a obține iubire…

La patruzeci de ani, am devenit un donator onorific din care sorbeau mulți litri de iubire soțul și copiii mei.

La șaizeci de ani mă sufocam de oboseală și nu-mi mai doream nicio iubire.

Iar acum, la șaptezeci, mi-am luat de la adăpost o cățelușă tânără, care a fost trădată de proprietari de trei ori timp de o oră și pentru prima dată am aflat cum este să fii iubită doar pentru simpla existență. Chiar și părinții mei m-au iubit în funcție de cât de ascultătoare eram, și nu pentru ceea ce eram cu adevărat.

Cățelușa își bagă nasul umed în mine, mă privește în ochi și pentru ea sunt cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă din lume. Mă așteaptă așa cum niciodată nu m-a așteptat nici bărbatul, de dragul căruia eram dispusă să fac orice.

Știi, Lily, înainte obișnuiam să râd de femeile singure și cele patruzeci de pisici ale lor, iar acum înțeleg că de noi înșine trebuie să râdem atunci când pierdem în fața animalelor în a dărui iubire. Avem la ce ne gândi…”

Autor: Lily Grad