Teama de a rămâne singuri, ne face să legăm prietenii cu oameni nepotriviți.

Teama de a rămâne singuri ne face să legăm prietenii cu oameni care nu ni se potrivesc.

De exemplu, cu cei care au nivel mai înalt decât al nostru. În această relație, te simți ca o „molie”, ca un elev din clasele mici care s-a rătăcit printre cei din clasele mari.

Sau invers – să ai senzația că discuți mereu cu un copil, încerci să vorbești mai simplu, cu fraze scurte, să nu faci glume, să explici mereu lucruri simple, să rămâi surprins de încă o prostie.

Sau, de exemplu, atunci când ți se cere o comunicare formală – respectarea strictă a anumitor ritualuri, schimbul zilnic de amabilități, vizite în fiecare duminică, sărbători comune etc. Ești o parte a schemei, pentru tine a fost alocat un loc și se pare că ți-au fost scrise și replicile…

Poți ajunge în relații în care ești sigur că sunteți prieteni, iar pentru celălalt tu ești doar o cunoștință.

Poți ajunge în relații în care ești înșelat dur.

Prietenia strânsă, ca și iubirea, este întotdeauna un risc. Riscul de a te deschide, a te atașa, a rămâne „fără haine”, a avea nevoie de acest prieten.

Există riscul să fii înțeles greșit, respins, ridiculizat.

Într-o astfel de prietenie, te poți simți „foarte ciudat” și, la un moment dat, să te îndoiești de adecvarea ei.

„FERICIREA – ESTE ATUNCI CÂND EȘTI ÎNȚELES.”

Da, este minunat să fii înțeles. Este minunat când poți vorbi cu cineva în aceeași limbă, când ești înțeles și acceptat cu tot adevărul tău.

Trist este atunci când nu se întâmplă asta, dar continui să încerci și nu iese nimic. Și atunci ești de acord cu mai puțin. „Mai bine așa decât nimic” – găsesc scuze femeile care se află într-o căsătorie fără iubire, într-o relațiile în care primesc fărâmituri…

Frica de a rămâne complet singuri ne face să ne ținem de oamenii care nu ni se potrivesc deloc.

Cu prietenia, este mai dificil decât cu dragostea. Ai nevoie de mult timp pentru a înțelege omul, a te apropia de el, a trăi experiențe comune, a începe să ai încredere. Și doar după ce aveți toate astea – este posibilă prietenia. Ea necesită spațiu, condiții…

Susțin ideea că nu trebuie să ne oprim și să căutăm relația în care vom fi auziți, susținuți, în care putem împărtăși cele mai sacre lucruri și, pe de altă parte, să fim un sprijin pentru cealaltă persoană.