Nu mai accept scuze și nu mai caut scuze altor oameni.

Toți avem obiceiul de a găsi scuze altor persoane. Inventăm scenarii care ar explica acțiunile și comportamentul lor neobișnuit sau ciudat. Și mai degrabă vom crede propria minciună, decât să experimentăm dezamăgirea.

Dar într-o zi ne dăm seama că astfel de scuze sunt prea multe și asta ne aduce și mai multă suferință.

Înșelându-ne pe noi înșine, le permitem altora să ne înșele tot mai des.

De aceea, trebuie să punem capăt acestei situații. Trebuie să încetăm să interpretăm mesajele neclare sau să citim printre rânduri, pentru că cei care ne iubesc cu adevărat, comunică într-un limbaj clar, care nu trebuie analizat și descifrat.

Acum nu mai accept situațiile în care oamenii vorbesc mult, dar nu fac nimic. Acum las acțiunile să vorbească pentru ei și nu mai fac excepții pentru persoanele care nu fac excepții pentru mine.

Am înțeles că nu merită să ies din drumul meu, de dragul celor care își amintesc de existența mea doar atunci când au nevoie de ceva.

Nu sunt obligată să ofer ajutor celor care mă lasă la necaz. Acum nu mai sper că alții îmi vor răspunde reciproc la bunătatea mea – unii oameni plătesc cu egoism.

Acum nu mai cred că oamenii nu-mi răspund la mesaj deoarece sunt ocupați. Totul depinde de priorități. Nu mai cred cuvintele goale, care își pierd sensul odată cu răsăritul.

Nu voi mai fi veșnic înțelegătoare și voi deveni în cele din urmă mai rațională. Nu-mi mai complic viața, ci dimpotrivă, o simplific.

Cei cărora le pasă de mine, vor găsi întotdeauna o modalitate de a fi în alături, iar cei care nu mă prețuiesc vor continua să fugă. Totul este simplu. Cei care mă iubesc vor spune și vor arăta mereu asta. Iar cei care nu iubesc, își vor demonstra iubirea doar atunci când vor avea nevoie de ea, apoi mă vor uita din nou.

Cei care doresc să fie prezenți în viața mea vor depune eforturi pentru asta, vor păstra legătura, își vor aminti de zilele importante, vor fi interesați de mine. Iar ceilalți – vor fi în „zona gri” între prieteni și străini.

De obicei, există doar alb și negru. Oamenii fie sunt cu noi, fie sunt împotriva noastră. Fie ne iubesc, fie nu. Fie le pasă de noi, fie nu se deranjează. Fie găsesc scuze pentru absența lor, fie caută motive pentru a fi prezenți în viața noastră.