Iubirea nu poate fi câștigată. Iubirea se întâmplă de la sine.

Multe femei și bărbați trăiesc cu iluzia că iubirea trebuie meritată. Câștigată ca o medalie, prin muncă grea. Ei cred că pot forța pe cineva să-i iubească atât cât își doresc. Dar, din păcate, acest lucru nu se întâmplă. Ei sunt observați. Li se poartă de grijă, dar de iubit nu sunt iubiți. În primul rând, pentru că dragostea nu poate fi câștigată. 

Da, mulți dintre noi am fost înșelați în copilărie, ni s-a spus că iubirea poate fi câștigată, dacă ești un copil ascultător.

Iubirea se întâmplă de la sine. Fie se întâmplă, fie nu.

La vârsta adultă, oamenii încearcă să se adapteze după alții și totuși să o câștige. Iar atunci când acest lucru nu funcționează, ei cred că depun prea puțin efort.

O altă minciună copilărească este ideea că nu toată lumea merită iubire. Cei ascultători sunt demni de iubire, iar cei neascultători nu.

Dar iubirea nu face nicio diferență. Toată lumea o merită. Nu pentru ceea ce fac, ci pentru că există. Nicio acțiune nu poate înlătura dreptul unei persoane de a primi iubirea. Chiar și cele mai înspăimântătoare. Îi poți lua omului libertatea, proprietatea sau chiar viața. Dar nu și dreptul la iubire. Nu și iubirea în sine.

Ni s-a spus, de asemenea, că dragostea ne poate fi luată. Minciuni! Poți fi lipsit de atenție, de grijă, de ajutor. Dar iubirea, dacă există, continuă să fie. Atunci când trăiești pentru a vedea iubirea adevărată, ea nu dispare. Ea există.

Poți merita respectul, încrederea, recunoștința. Oferind tot și așteptând în schimb imposibilul, oamenii provoacă în alții sentimentul de rușine, vinovăție, dezgust sau furie. Dar nu iubire.

Și trebuie să ne împăcăm cu asta, să acceptăm faptul că nu toată lumea ne va iubi așa cum ne dorim. Chiar dacă ne dorim. Chiar dacă depunem toate eforturile și punem toate bogățiile lumii la picioarele altora.

De fapt, omul este vulnerabil în fața iubirii. El are nevoie de ea. Și nu poate decât să se deschidă și să ceară iubire. Să ceară și să aștepte cu nerăbdare cum spațiul îi va răspunde.

Și atunci omul va putea crește, va deveni puternic, va cunoaște reciprocitatea și va iubi în schimb. Sau va îndura multă dezamăgire, respingere și durere sufletească. Va îndura această durere în speranța că rănile spirituale se vor vindeca în timp, dacă nu le ascunzi și nu le deghizezi. Dacă ești rănit, real. Fără apărare în fața cuiva. Viu.

Înțelegerea naturii iubirii ne oferă multă libertate. Libertate, pentru că nu mai trebuie să cauți, să câștigi, să aștepți sau să atragi. Poți pur și simplu să-ți urmezi calea și să te relaxezi, pentru că de tine nu depinde atât de mult. Iar aceasta este o mare bucurie. Pentru că iubirea se alătură cu drag bucuriei. Vei vedea.