Psihologul canadian Gordon Neufeld: ”Copiii trebuie să fie atașați emoțional de părinții lor.”

Întreaga lume își învață copii să fie independenți, iar el dorește ca aceștia să fie dependenți de părinții lor. Lumea insistă asupra beneficiilor comunicării cu semenii, iar în opinia sa, comunicarea cu părinții este mai importantă. Pe ce se bazează încrederea lui? Psihologul Gordon Neufeld a acordat un interviu revistei Psyhologies.

Opinia dvs. despre educația de astăzi poate fi considerată neconvențională?

Gordon Neufeld: Probabil. Dar, de fapt, aceasta este o viziune tradițională. Iar problemele cu care se confruntă astăzi atât profesorii, cât și părinții sunt o consecință a distrugerii tradițiilor, care se întâmplă pe parcursul ultimului secol.

La ce probleme vă referiți?

Lipsa contactului între părinți și copii, de exemplu. Este suficient să privim statisticile în care părinții cu copii se adresează psihoterapeuților. Sau scăderea performanțelor academice și chiar abilitatea copiilor de a studia la școală. Se pare, că școala astăzi nu este în măsură să stabilească relații emoționale cu elevii. Și fără ea, să „încarci” copilul cu informații este inutil, acestea vor fi prost însușite.

Astăzi școala a căzut din cercul atașamentelor. Profesorii sunt mulți, fiecare cu materia sa și este mai dificil să construiești relații emoționale cu ei. Părinții se ceartă cu școala din orice motiv, iar poveștile lor nu contribuie la o atitudine pozitivă. De fapt, modelul tradițional s-a distrus.

Cu toate acestea, responsabilitatea pentru bunăstarea emoțională revine familiei. Ideea dvs. că este util pentru copii să depindă emoțional de părinți sună îndrăzneț…

Cuvântul „dependență” a căpătat multe conotații negative. Dar eu vorbesc despre lucruri simple și, mi se pare, evidente. Copilul are nevoie de afecțiunea emoțională față de părinții săi. Pentru că anume ea este garanția bunăstării sale psihologice și a succeselor viitoare. În acest sens, atașamentul este mai important decât disciplina. Dacă un copil prețuiește opinia părinților, el nu va trebui obligat încă o dată să facă ceva. Va face totul singur, dacă va simți cât de important este acest lucru pentru părinți.

Credeți că relațiile cu părinții ar trebui să rămână cele mai importante? Dar până în ce moment? Să trăiești la 30-40 de ani cu părinții nu este cea mai bună opțiune.

Ceea despre ce vorbești se numește separarea copilului de părinți. Ea decurge mai cu succes, cu cât relația în familie este mai bună și atașamentul emoțional este mai sănătos. În niciun caz nu împiedică independența. Copilul la doi ani poate învăța să-și lege șireturile sau să-și încheie nasturii, dar în același timp să depindă emoțional de părinți.

Dacă un copil este atașat de părinți, iar ei îi încurajează independența, atunci el va tinde spre ea cu toată puterea. Desigur, nu spun că părinții ar trebui să-i înlocuiască întreaga lume. Spun că părinții și semenii nu trebuie comparați, înțelegând că prietenia cu semenii nu poate înlocui atașamentul față de părinți.

Cum internetul afectează copiii? Rețelele sociale au ajuns astăzi în prim plan – se pare că aici este vorba de atașament emoțional.

Da, Internetul și gadget-urile servesc tot mai mult nu pentru a informa, ci pentru a conecta oamenii. Avantajul este că asta satisface parțial nevoia noastră de afecțiune și relații emoționale. De exemplu, cu cei care sunt departe de noi, pe care nu-i putem vedea și auzi fizic.

Dar dezavantajul este că Internetul devine un surogat al relațiilor. Nu poți sta lângă om, nu-i poți ține mâna, nu te poți uita în ochii lui – doar pui un „like”. Acest lucru duce la o atrofiere a capacității noastre de a forma apropierea psihologică, emoțională. Și în acest sens, relațiile digitale devin goale.

Un adult, prea pasionat de pornografie, în timp pierde interesul pentru relațiile s*xuale reale. La fel și un copil care este prea implicat în relațiile digitale, pierde capacitatea de a stabili o apropiere emoțională reală. Asta nu înseamnă că ei trebuie protejați de computere și telefoane cu un gard înalt. Dar trebuie să ne asigurăm ca mai întâi ei să formeze atașamentul și să învețe cum să mențină relațiile în viața reală.

Într-un studiu, un grup de copii urma să aibă un examen important. Unora li s-a permis să trimită mesaje mamelor, iar altora să sune. Apoi li s-a măsurat nivelul cortizolului, hormonul stresului. Și s-a dovedit că la cei care au scris mesaje, nivelul cortizolului a rămas neschimbat. Iar la cei care au vorbit la telefon, nivelul a scăzut semnificativ. Pentru că au auzit vocea mamei, înțelegeți? Ce se poate adăuga la asta? Cred că nimic.