O greșeală mare pe care o fac mulți părinți atunci când își cresc copiii. Nu o repeta și tu.

Odată, de Crăciun mi s-a întâmplat un incident. Fiind în căutarea cadourilor, am mers la o librărie în care exista și un departament mare cu jucării pentru copii și mi-a atras atenția un băiețel de 4-5 ani care îi cerea mamei sale să-i cumpere o jucărie, iar mama (o femeie modestă și educată, de aproximativ 28-29 ani)  – i-a răspuns cu strictețe: „Nu! Acum o săptămână bunicii ți-au dăruit o jucărie. Nu mai putem cumpăra alta.”

Devenind martor involuntar la această scenă (și fiind influențată de spiritul Crăciunului), m-am apropiat și i-am propus mamei să-i dăruiesc fiului ei orice jucărie își dorește cu ocazia Crăciunului. Oh, a fost o conversație dificilă! După ce a trecut toate cele 5 etape ale acceptării, femeia a fost totuși de acord. Când am rugat băiețelul să aleagă orice dorește, mama i-a spus brusc: „Nu, nu! Alege-o pe cea mai ieftină și mulțumește-i doamnei.”  Împreună au ales cea mai simplă mașină, dar copilul, desigur, a fost extrem de fericit. Când i-am spus să-și mai aleagă ceva, băiatul mi-a răspuns ferm: „Nu, am destule, mulțumesc”.

Acum, apare întrebarea: oare această poveste nu este o demonstrație a modului în care mama îi transmite copilului convingerile sale limitative despre lume?

„Interzis” ”Nu ți se poate” – deja de la vârsta de 4-5 ani copilul își dă seama despre viitor. Pentru că jucăriile pentru copil – nu sunt doar jucării. Aceasta sunt personificarea tuturor resurselor acestei lumi. Și exact atitudinea față de jucării în copilărie determină viitoarea atitudine față de bani, timp, comunicare, oportunități.

Când acest om mic va crește, îi va fi suficient nu atât cât își dorește, ci atât cât i se poate. Iar ”se poate” întotdeauna va fi mai puțin decât își dorește. Și îi va fi rușine și frică să ia cât vrea. Chiar dacă cineva îi va da gratis.

Nu vreau să înțelegeți greșit ceea ce spun. Da, omului într-adevăr îi ajunge doar un pic. Da, nimeni nu ar trebui să fie în mod implicit nesătul.

Dar omul trebuie să facă această alegere singur.

Nu, nu trebuie să îndepliniți orice capriciu al copilului pentru a-l crește un adult de succes și fericit. Diferența nu constă în posibilitatea părinților de a umple camera copilului cu jucării (deși votez „pentru”, dacă există o astfel de posibilitate). Diferența este că oamenii fericiți și de succes cresc acolo unde încă din copilărie li se spune că este normal să vrei și să primești, că lumea nu este zgârcită, ci generoasă!

Afirmând contrariul ca un adevăr incontestabil doar pentru că acum acest lucru este convenabil pentru tine, îți privezi copilul de dreptul care i-a fost dat de la naștere: dreptul de a tinde spre tot ce își dorește (din punct de vedere al resurselor). Îi distrugi strategia de „oportunitate”.

Părinții adesea (în mod inconștient) le fac rău copiilor doar pentru că acum așa este convenabil pentru ei: de exemplu, nu-i lasă să facă spele singuri vasele, pentru a nu „spăla” din nou după ei, nu-i lasă să-și facă temele singuri, pentru ca mai târziu să „nu roșească” în fața profesorului…etc.

În următorii câțiva ani, aceiași părinți vor fi sincer surprinși și supărați ce leneș și parazit crește în casa lor. Strategiile i-au fost tăiate cu mult timp în urmă și „cu cele mai bune intenții”.

Ce să faceți dacă vreți să vă răsfățați copilul, dar nu aveți posibilități? 

Cel mai important este să nu-i spuneți:

„Nu ți se poate în fiecare zi / săptămână / lună o jucărie nouă”

„Nu putem cumpăra atât de des jucării noi”

„Nu te-ai jucat suficient cu cele pe care le ai, trebuie să te joci cu jucăriile vechi”

„Trebuie să fii mai modest”

Prin astfel de expresii îi inoculezi convingerea că resursele sunt limitate, mai mult [decât au spus părinții] – nu ți se poate. Dar ar trebui să fie exact invers!

Principala sarcină parentală este de a-i incorpora copilului această convingere: ”Ai dreptul la resurse.”

Puneți-vă de acord cu cel mic când nu-i puteți cumpăra jucăria dorită, oferiți-i diferite opțiuni. Dar nu-i spuneți niciodată că dorințele sale sunt greșite sau nemeritate. Aici aveți nevoie de toată înțelepciunea, viclenia și prudența părintească pentru a-l convinge pe copil că în această lume pentru el sunt rezerve de cele mai frumoase lucruri.