”Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani – ea vine din interior.” O poveste reală care ne învață să trăim aici și acum.

Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani – ea vine din interior. Cel mai important lucru în viață este să faci ceea ce-ți aduce plăcere.

Suntem de acord cu această filozofie, de aceea vom împărtăși o poveste de viață care ne învață să trăim aici și acum.

”Sora mea mai mare (28 de ani de diferență) întotdeauna mă certa când mâncam zmeură de pe tufă. Zicea că zmeura este pentru dulceață. ”Va veni iarna și ce plăcut va fi să deschizi un borcan cu gem de casă.”

Dintr-un anumit motiv, nu se gândea că a consuma dulceață vara – de asemenea, este plăcut. Și să culegi fructe de pe tufă – e o încântare. De fapt, nu se putea mânca nimic. Nici căpșuni (gem!), nici cătină (uscată și în compot), nici roșii (murături), nimic.

Era casa de vară a tatălui meu pe care o cumpărase, dar nu venea aici cu mare plăcere, ci pentru că eu (copilul) aveam nevoie de aer curat (precum și de păduchi, indigestie constantă și căpușe în cap). Tata ieșea în curte doar pentru a se bronza. Nu-i păsa de dulceață, murături și alte ierburi – toate se vindeau la piață.

Dar, pentru că eu îmi doream zmeură de pe tufă, venea aici cu mine, însă cu sora certurile erau inevitabile. Se înfuria când vedea că îi pun rezervele în pericol. Nu trăia acum, tot timpul avea planuri pentru viitorul îndepărtat.

Îi lipsea o trăsătură de caracter incredibilă – capacitatea de a obține plăcere astăzi. Ea avea nevoie să pună deoparte, să facă rezerve, să se pregătească pentru acel moment special în care îți vei putea permite o mică bucurie. Și, cel mai important, le interzicea altora să se bucure.

******

A fost o perioadă în viața mea când avusem o depresie foarte severă și, în acel moment, tot mi se părea că „voi fi fericită când …” – numeam motivul. Nu acum. Avem nevoie de un motiv bun pentru a simți bucuria.

Acest sindrom are un nume – „anhedonie”.  Și „agnozie socială”. „Anhedoniștii” sunt persoanele care își strică viața în fiecare minut, interzicându-și să obțină plăcere.

În ultimul timp, anhedonia a devenit atât de masivă, încât este uimitor. Încarci pe rețelele sociale o imagine cu tine pe malul oceanului și imediat prinzi reproșuri că cineva a murit, un Boeing s-a prăbușit, s-au impus noi sancțiuni, niște tancuri au distrus calea ferată etc. S-ar părea că tu personal, pantalonii tăi scurți, prosopul și crema de protecție solară sunt de vină pentru asta.

Oamenii se agăță de aceste evenimente cu adevărat tragice, pentru a-și distrage atenția de la acele mici, dar totuși bucurii. Se pare că a devenit la modă suferința, mâhnirea și frica.

De exemplu, mie nu-mi este frică. În viață întotdeauna se întâmplă ceva înfricoșător sau deranjant (altor oameni, altor țări, în țara ta, în viața prietenilor și a ta). De multe ori e greu, ești îngrijorat și plin de compasiune sau ai cele mai grele momente, dar așa funcționează lumea. Nu există niciun alt concept de viață. Nu se va sfârși niciodată, prosperitatea nu va cădea asupra noastră brusc și pentru totdeauna.

Dacă poți obține plăcere azi – fă-o.

În perioada când eram deprimată, îmi era teamă să zbor. Apoi am învățat să o fac din nou, dar aerofobia dispare greu și chinuitor – datorită obișnuinței.

Și într-o zi îmi ocup locul în avion, privesc pe fereastră și înțeleg că nu îmi este frică deloc. Nici să zbor, nici să cad, nici să mor. Pentru că sunt fericită. Și nu am niciun motiv obiectiv pentru asta. Nu am scris un roman, nu am primit un premiu, nu am inventat un leac pentru cancer și nici nu am născut cinci copii.

Doar sunt fericită. Mă simt bine. Îmi iubesc viața. Mănânc zmeură de pe tufă și merg în vacanță – nu pentru că am mulți bani, ci pentru că am o dorință. Adevărul este că atunci când ești fericit, nu-ți este teamă nici să trăiești, nici să mori.”