Copiii mei m-au trimis la psihiatru, după ce am făcut aceste schimbări în viață

Am 54 de ani și simt că de abia acum încep să-mi trăiesc viața. Dar copiii mei nu mă înțeleg.

Acum câțiva ani, soțul meu a murit. Am rămas singură într-o casă imensă. Nu mai puteam trăi acolo. Am vândut și casa, și mașina. Banii i-am împărțit între cei doi copii: o parte i-am dat fiului, cealaltă parte – fiicei.

Apoi a urmat o perioadă în care simțeam că am nevoie de o mare schimbare în viață. Mi-am cumpărat bilet și am plecat. Timp de câteva luni am locuit în Riga, am lucrat într-o cafenea, făceam curățenie. Am adunat ceva bani și m-am mutat în Cehia, apoi în Ungaria, după care a urmat Germania. În tot acest timp am lucrat ce găseam doar să câștig bani – am spălat și vasele, am fost și chelneriță, apoi asistent.

Pur și simplu aveam nevoie de astfel de schimbări. Când m-am întors în orașul natal, fiul meu avea deja o fetiță – nepoata mea. Iar fiica era însărcinată.

Și într-o bună zi, copiii mei au declarat că intenționează să cheme un psihiatru pentru a verifica dacă sunt în regulă. Mi-au spus că toate aceste schimbări din viața mea sunt anormale.

– Ce este anormal? – i-am întrebat eu.

– Faptul că ai un stil de viață atât de activ. O femeie de vârsta ta ar trebui să stea cu nepoții, să gătească și să-și ajute copiii. Iar tu ești egoistă, trăiești pentru tine, călătorești prin lume, muncești nu știu cine – mi-a spus fiica.

Vi se pare normal ce mi-au spus copiii mei? M-am simțit atât de prost când am auzit astfel de cuvinte de la cei mai dragi oameni, care ar fi trebuit să mă sprijine.