Iată de ce sora în copilărie este cea mai mare rivală, iar la maturitate cea mai bună prietenă

Relația dintre surori aproape întotdeauna este rezultatul atitudinii părinților. Care este provocarea cu care se confruntă părinții obișnuiți (cei care nu au cunoștințe psihologice sau pedagogice)? Ei nu numai că trebuie să-și iubească fiicele, ci și (de preferat!) să o facă în mod egal, fără a acorda prioritate uneia și a o diminua pe cealaltă.

Însă acest lucru este imposibil! Și nu pentru că un copil este mai important pentru părinți decât celălalt. Adevărul este că ei au de-a face cu doi oameni diferiți, două personalități diferite, care au nevoi diferite, inclusiv și în dragoste. Chiar dacă îți iubești copiii la fel, nu se știe pe ce scară pot fi măsurate observațiile și încurajările – pentru unul va fi mai mult decât suficient, iar celălalt se va simți defavorizat. Pentru a ține cont de aceste detalii, trebuie să ai experiență și înțelepciune ( însă la vârsta de douăzeci și … ani multora le lipsește).

Principala greșeală a părinților. 

Cea mai frecventă greșeală pe care o fac părinții este aceea că, de regulă, copilul mai mic primește mai multă atenție și afecțiune. Părinții recunosc că primul copil s-a născut pentru că așa era necesar, iar al doilea, pentru suflet. Copiii se comportă și se simt în conformitate cu aceste roluri. Cei mai mici cresc răsfățați, iar cei mari devin mai serioși și mai responsabili, pentru că în copilărie, când semenii lor se jucau în curte, ei erau nevoiți să împingă căruciorul fratelui/surorii mai mici. În această situație fiul sau fiica mai mare aproape întotdeauna este afectată. În plus, copiii au caractere diferite.

Motivul pentru care concurează surorile?

În timp ce ambii copii sunt mici, relația este prietenoasă, rivalitatea apare în școala primară și adolescență – uneori aceasta chiar poate ajunge la ostilitate deschisă. În copilărie, cea mai importantă valoare pentru fiecare copil este atenția părinților, din cauza căreia, apare rivalitatea și concurența. Odată cu trecerea anilor, nevoia de atenție se diminuează, însă apar alte motive de ceartă (când vine vorba de fete) – rochii, pantofi, mărgele, cercei, apoi – din cauza rutinei zilnice (de ce cea mare se poate plimba până la zece seara, iar cea mică după opt deja trebuie să fie acasă) și urmează băieții. Este interesant faptul că, între frate și soră, din cauza diferenței de interese, nu apar astfel de conflicte ca între surori.

Timpul aduce înțelepciune.

Timpul este cel mai înțelept vindecător. Și, din fericire, în cele mai multe cazuri, tendințele negative dispar. Surorile care luptau în copilărie, cu vârsta devin tot mai prietenoase. Chiar și cele care nu s-au suportat. Acum nu mai au nevoie să concureze pentru dragostea părinților, întrucât fiecare are propria familie, propriile tristeți, probleme, bucurii. Și cu cât mai maturi devin oamenii, cu atât vor relaționa mai bine între ei. Vine înțelegerea că părinții, din păcate, vor pleca. Copiii vor crește și vor pleca și ei la cuibul lor. Și cine va rămâne aproape? Sora –  este cea mai apropiată persoană după părinți și copii și uneori, singura pe lume.