Cum ”îmblânzești dragonul interior”: 5 pași de izolare a emoțiilor negative

Izolarea emoțiilor negative – este abilitatea de a-ți plasa în propriul câmp mental, de a procesa și a asimila experiența emoțiilor dificile, negative.

Ne învăță acest lucru vreo școală umană specială? Suntem capabili să facem asta ecologic, constructiv și corect? Răspunsul este cu siguranță NU. Să încercăm să stăpânim bazele acestui subiect special, pentru a le putea aplica în viața noastră de zi cu zi.

De exemplu:

„Te-ai întors obosit de la muncă. Ți-ai dori să te odihnești, să-ți recâștigi forțele, să iei cina în liniște. Dar… soția însărcinată se simte rău și se plânge. Fiul cel mare te așteaptă cu o problemă de matematică, iar fiica ta de trei ani face capricii și vrea o atenție specială.

Ce se întâmplă în acest moment (dacă nu ești guru sau preot) pe plan intern? Mai întâi apare panica, apoi iritarea (nu poți face față situațiilor, nu ai suficientă forță pentru asta), apoi cineva din familia ta (cel mai probabil fiul cel mare) va încasa doza ta de nervi. Astfel elimini inconștient iritarea care vrea să iasă afară. Dar după ce îți verși nervii pe copil, acesta va rămâne cu un sentiment de frustrare, tu te vei simți vinovat în fața fiului tău, iar în aura familiei va pluti supărarea reciprocă.”

Și, într-adevăr, oare trebuie să-ți verși iritarea pe copil? Este cinstit în situația în care un părinte, un adult nu poate face față? Putem teoretic să ”izolăm” emoția descrisă într-un mod optim? Să încercăm:

1. Primul lucru pe care merită să-l faci (în situația descrisă mai sus) este identificarea și denumirea emoției interioare experimentate:  „Sunt enervat. Sunt furios. Nu mă descurc.”

2. Întrucât în aceste condiții emoția indicată nu poate fi exprimată ecologic, vom încerca să o mutăm temporar într-un container imaginar. Imaginează-ți o sticlă magică pentru depozitarea temporară a emoțiilor și pune acolo iritarea puternică, acoperind vasul strâns cu un capac.

3. Apoi ieși din câmpul intern în exterior și organizează rațional situația generală: îți îmbrățișezi soția, săruți copilul, îl saluți pe fiul cel mare și le explici calm că pentru a-ți recupera forțele ai nevoie de o jumătate de oră de liniște. Vei lua cina, vei face un duș și le vei oferi fiecăruia timp.

4. Mai târziu, când vei rămâne singur cu tine, trebuie să te întorci la ”vasul pentru emoții” și să încerci să prelucrezi iritarea acumulată acolo. Cum? La nivel de înțelegere: ce (direct sau indirect) ți-a provocat această emoție greu de reținut, care este motivul ei și cum pot fi evitate astfel „capcane” în viitor? Raționalizând cele întâmplate, vei găsi algoritmul optim pentru rezolvarea situației tale și o vei aplica în viitor. Vechea emoție se va curăța, va deveni semnificativă, vindecată și se va transforma într-o experiență valoroasă.

5. Pentru a nu ajunge în situații similare în viitor, merită să întocmești și să aplici în viața ta un plan bine gândit din timp, pentru a îmbunătăți situația. Adică, să te pui de acord cu soția, apoi cu fiul cu privire la câteva reguli importante și la granițele unei conviețuiri respectuoase: o oră după ziua grea de muncă iei cina calm, apoi faci un duș, te relaxezi și numai după aceea, când îți recâștigi forța, cu plăcere te conectezi la treburile familiei și la problemele individuale ale fiecăruia.

Interacționând astfel, nu vor exista scandaluri, rivalitate, supărări și pretenții acumulate. În schimb obțineți respect reciproc, țineți cont de limitele personale, elaborați regulile familiei, coerență, armonie, comunitate.

Aceasta este una dintre modalitățile posibile de a izola în mod adult emoțiile complexe. Algoritmul general al acțiunii este: indicarea emoției trăite – a găsi un mod ecologic de a o izola, puțin mai târziu de a conștientiza, a prelucra ceea ce s-a întâmplat – și de a asimila rezultatul într-o formă vindecată, utilă, făcând din ea o experiență valoroasă pentru viitor.