Iată cum moștenim rănile emoționale de la strămoși

Rănile emoționale ale omului se transmit descendenților săi. Ele se ascund în spatele tăcerii și goliciunii interioare. Și acest lucru va continua până când cineva matur și conștient va spune „suficient” și va opri acest proces.

Probabil fiecare dintre noi a aruncat o piatră într-un lac sau un pârâu. În momentul contactului cu apa, piatra se scufundă, provocând deformarea pe suprafața rezervorului. Particulele de apă își schimbă poziția inițială, creând valurile.

Ecoul din strigătul tăcut (rana spirituală) al unui membru al familiei, afectează într-un fel sau altul generațiile viitoare.

Oscar Wilde a spus cândva că, în lume nu există nimic mai misterios decât familia. Pentru că nimeni nu știe ce se întâmplă în spatele ușilor închise. Experiențele unei persoane pot afecta ceilalți membri, ca firele de ață care pun în mișcare marioneta.

Natura rănilor spirituale

Vorbind despre apariția rănilor spirituale transmise prin legăturile familiale, este obișnuit să ne gândim la violența s*xuală, cruzimea fizică sau pierderea tragică a unei persoane dragi. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că educarea și creșterea copilului în condiții de discordie emoțională, fără îndoială, duce la apariția unor traume emoționale. La aceleași consecințe, duce și viața într-o familie unde domnește furia, țipetele, toxicitatea emoțională, ingratitudinea, unde membrii familiei se subestimează constant.

Conrad Hal Waddington, biolog, genetician și embriolog, a introdus un concept care s-a dovedit a fi atât interesant, cât și șocant. Este vorba despre epigenetică – o știință care studiază procesele chimice care duc la modificări ale expresiei genelor sau a fenotipului celular. Exact aici traumele spirituale au cea mai mare putere.

De exemplu:

– Este un fapt binecunoscut: copilul care crește în condiții de incertitudine, haos emoțional și vulnerabilitate – este supus unui stres enorm.

– Sistemul său cerebral, endocrin și imun caută imediat oportunitatea de a stabili echilibrul necesar, dar în zadar. În cele din urmă, acest lucru duce la efecte secundare grave: nivel crescut de cortizol în sânge, tahicardie, dermatită și chiar astm.

– Genomul (sau fenotipul) omului se schimbă în funcție de condițiile lumii înconjurătoare (nutriție, obiceiuri, stres, depresie, frici …).

Toate modificările epigenetice de mai sus sunt atât de puternice în generațiile următoare, încât trauma experimentată de o singură persoană poate afecta acum următoarele 4 generații.

Combaterea rănilor emoționale

Cu toții am auzit că durerea face parte din viață, că omul învață din suferință și pentru a merge mai departe, trebuie să învețe să ierte. În realitate, aceste idei au niște nuanțe semnificative la care ar trebui să se acorde atenție.

– Pentru a învăța ceva, nu este deloc necesar să treci prin suferință. De fapt, cunoștințele noi vin la om împreună cu fericirea adevărată. Aceasta este baza echilibrului emoțional corect care ne ajută să înțelegem ce este cu adevărat important și demn pentru noi, ca să luptăm pentru asta.

– Nu permite nimănui să te transforme în cel care nu ești. Iertarea, pe de altă parte, este o chestiune de alegere, nu o datorie. Cel mai important lucru pe care ar trebui să-l faci – să faci pace cu tine.

– Rana spirituală transformă omul în cineva care suferă, care se simte fragil și incapabil de nimic. Într-un om plin de mânie și regrete. Învață să te vindeci și să-ți accepți Eu-l frânt, pentru a-l face mai puternic.

Deși nimeni nu-și alege părinții sau familia în care s-a născut, avem dreptul să fim fericiți, să trăim o viață decentă și să menținem un echilibru emoțional și psihologic sănătos. Luptați pentru asta!