Studiu: o viață mai semnificativă reduce riscul de deces prematur.

Prezența sensului în viață reduce riscul de deces prematur, potrivit unui nou studiu publicat în JAMA Current Open.

Cercetătorii au analizat datele a 7.000 de americani cu vârste cuprinse între 51 și 61 de ani care au completat chestionare psihologice despre legătura dintre mortalitate și sensul vieții.

Rezultatele au șocat autorii, recunoaște Celeste Lee Pierce.

Oamenii care nu aveau un sens puternic de viață – definit ca „scopul de viață auto-organizator care stimulează sarcinile”, au murit mai des decât cei care l-au avut și cauza morții de cele mai multe ori erau bolile cardiovasculare.

„Am fost foarte sceptică în privința acestui lucru”, spune Pierce, „Dar acum mi se pare atât de convingător că dezvolt un întreg program de cercetare.”

Studiul a fost realizat între 2006 și 2010, iar în această perioadă au murit de două ori mai mulți oameni care nu aveau niciun scop, decât cei care l-au avut.

Legătura dintre nivelul scăzut al sensului vieții și moarte era urmărită indiferent de cât de bogați sau săraci erau participanții, indiferent de sex, rasă sau nivel de educație. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că această legătură este atât de puternică, încât prezența sensului s-a dovedit a fi mai semnificativ în influențarea sănătății decât consumul alcoolului, fumatul sau exercițiile fizice regulate.

Pe lângă nevoile fizice de bază, cum ar fi somnul, mâncarea și băutul, oamenii au nevoi psihologice de bază”, spune Alan Rozanski, profesor la Școala de Medicină din Ikan care nu a participat la acest studiu, dar a studiat relația dintre sensul vieții și sănătatea fizică.

„Nevoia sensului și scopului sunt pe primul loc”, adaugă el. „Acesta este cel mai profund factor al bunăstării.”

Pierce spune că, deși legătura dintre sensul vieții și bunăstarea fizică pare puternică, este nevoie de mai multe cercetări pentru a studia conexiunea fiziologică dintre ele, de exemplu, dacă sensul slab al vieții este asociat cu nivelul ridicat al hormonilor de stres. Ea de asemenea, speră să cerceteze strategiile de sănătate publică – terapii sau instrumente educaționale – care pot ajuta oamenii să-și dezvolte obiective de viață puternice.