Cum să le explic copiilor mei că vreau să trăiesc singură? Fără ei și fără nepoți.

”Sunt o femeie adultă, am 55 de ani și trei copii adulți. Fiul cel mare, imediat după absolvire s-a căsătorit. Cred că era prea devreme, însă a fost decizia lui. Acum un an am devenit bunică.

Și ce se întâmplă acum? Fiul meu vine în fiecare săptămână și îmi spune:

– Mamă, ai grijă de nepotul tău în zilele de week-end. Noi vom ieși cu prietenii să ne distrăm, suntem încă tineri!

Tineri, înțeleg, dar oare eu sunt bătrână? Poate și eu vreau să ies cu prietenele la plimbare, într-o cafenea. Să merg la clasele de yoga și, în general, să am grijă de sănătatea mea. De ce trebuie să fiu tot timpul cu nepotul meu?

Săptămâna trecută, fiul cel mijlociu a venit și încă din prag a declarat:

– Mamă, în curând vom avea o fetiță, suntem în luna a cincea! Nu vei avea timp să te plictisești!

Scuze, dar de ce credeți voi că eu mă plictisesc? Mă simt minunat, dar nicidecum plictisită. Vreau să trăiesc pentru mine, să am grijă de mine și să fac ceea ce îmi place. Acum cel mai mult mă tem că și fiica mea va veni cu o asemenea declarație.

Cum să le explic că vreau să trăiesc singură? Fără nepoți și grija pentru ei. De ce toată lumea a decis că, dacă ești bunică trebuie să-ți dedici tot timpul nepoților?

Acest lucru este un nonsens și nu este adevărat. Bunicile, de asemenea, au dorința de a ieși cu prietenele la o cafea, de a trăi pentru sine.”