Cum poate fi recunoscută criza vârstei de 3 ani și ce trebuie să facă părinții.

Cea mai pronunțată criză – este criza vârstei de trei ani. Este foarte frecventă la copiii mici. În această perioadă, părinții nu înțeleg de ce copilul lor ascultător, calm și fericit a devenit capricios, încăpățânat și chiar agresiv. Această criza aduce cu sine multe griji și preocupări pentru toți membrii familiei. Dar este foarte important ca în această etapă copilul să fie susținut, auzit și înțeles.

Această criză este o perioadă specială de maturizare. Însă copilul încă nu stăpânește noile modele de comportament, nu știe cum să-și controleze dorințele și de cele mai multe ori nu-și stăpânește emoțiile. În contextul unor astfel de schimbări, în comportamentul obișnuit pot apărea fenomene negative.

Cum poate fi recunoscută criza?

Majoritatea părinților nu știu despre existența crizelor legate de vârstă și dau vina pe neascultarea copilului, pe răsfăț sau pe caracterul lui. Dar, de fapt, schimbările spun că micuțul se maturizează. Cele mai frecvente simptome includ:

– agresivitate, conflicte crescute;

– încăpățânare. Va fi foarte greu să-l convingi de ceva, el insistă pe ceea ce vrea, face isterie;

– “fac singur!” Brusc începe să manifeste dorința de a face ceva singur.

– negare, care se manifestă prin refuzul de a îndeplini cererile și de a urma dorințele părinților. Copilul repetă în mod constant “Nu vreau”, “Nu voi face”;

– stare de tristețe, lipsa dispoziției;

– plâns fără motiv;

– apariția bruscă și inexplicabilă a fobiilor.

Cum trebuie să se comporte părinții?

Părinții ar trebui să respecte aceste reguli:

– să-și păstreze întotdeauna calmul.

– să accepte copilul ca persoană independentă, să-i respecte opinia și să-i încredințeze anumite sarcini;

– să-i ofere dreptul de a alege, chiar dacă, la prima vedere, nu are o importanță deosebită;

– să ceară ajutorul copilului, în loc să-l forțeze să facă ceva;

– să nu se supere dacă micuțul face ceva un timp mai îndelungat;

– să nu critice personalitatea copilului, pentru că nu el este rău, ci acțiunile lui;

– să-l învețe să-și exprime emoțiile. Copilul trebuie să înțeleagă și să vorbească atunci când este rănit, supărat sau fericit;

– să-l sprijine în toate inițiativele și încercările de a deveni mai independent;

– să nu-l compare cu ceilalți. Copilul trebuie să învețe din propriile greșeli și să fie mândru de realizările sale;

– Să-l laude întotdeauna. Atunci copilul va avea dorința de a se dezvolta în continuare.

Criza vârstei de trei ani – este o etapă foarte importantă în viață. În această perioadă, se formează și se dezvoltă personalitatea copilului, independența și stima de sine. De aceea, mai mult ca niciodată, părinții ar trebui să fie un sprijin pentru copil.