10 Cele mai bune citate din cartea “Femei care iubesc prea mult” (Robin Norwood)

Robin Norwood este psihoterapeut specializat în cuplu și familie. Cartea sa ”Femei care iubesc prea mult” a fost publicata în peste trei milioane de exemplare în întreaga lume.  Autoarea va arata cât de nociva este aceasta dependenta relațională si afectiva, propunându-vă un program de recuperare în zece pași ce va va vindeca de boala iubirii excesive.

10 citate din cartea “Femei care iubesc prea mult” (Robin Norwood):

1. A iubi prea mult – nu înseamnă a iubi prea mulți bărbați, a te îndrăgosti prea des sau a simți o iubire prea sinceră și profundă pentru bărbat. De fapt, înseamnă să ai o pasiune oarbă pentru bărbat, să numești obsesia – iubire, permițându-i să-ți controleze emoțiile și comportamentul, înțelegând că are un efect negativ asupra sănătății și bunăstării, dar să nu găsești puterea de a-i pune capăt.

2. În situațiile dureroase din punct de vedere emoțional, asumându-ne vina, de fapt afirmăm că avem autoritate asupra situației: dacă ne schimbăm, suferința va înceta. Această dinamică subconștientă stă la baza auto-învinuirii femeilor care iubesc prea mult. Învinuindu-se, se agață de speranța de a înțelege ce au făcut greșit și de a corecta greșeala.

3. Femeile din familiile disfuncționale (în special din familii în care unul sau ambii părinți erau alcoolici) lucrează în profesii care au menirea să-i ajute pe alții. Ele devin asistente medicale, consultanți, terapeuți și asistenți sociali. Sunt atrase de cei care au nevoie de ajutor. Sunt pline de compasiune, simt agonia altuia de parcă ar fi a lor și încearcă s-o ușureze, pentru a se simți ele mai bine.

4. Din moment ce nu au reușit să-și schimbe părinții și să obțină căldura și afecțiunea lor, ele reacționează acut la bărbatul inaccesibil din punct de vedere emoțional. Încearcă să-l schimbe cu dragostea lor.

5. Adesea, femeile care au crescut în familii disfuncționale, au avut părinți  iresponsabili, slabi și copilăroși. Ele au crescut rapid și au devenit “pseudo-adulți” cu mult înainte de a fi pregătite pentru povara responsabilității pe care o impune viața adultă. Dar, de asemenea, au fost mulțumite de influența pe care au avut-o asupra membrilor familiei și a altor persoane. Maturizându-se, consideră că responsabilitatea pentru stabilirea unei relații bune este pe deplin în mâinile lor. Prin urmare, deseori își aleg parteneri iresponsabili și slabi, consolidându-și senzația că totul depinde numai de ele. Devin specialiști în transportarea greutăților.

6. Foarte puține femei care iubesc prea mult sunt convinse în interior că merită iubire și atenție, doar pentru că există. Ele cred că au deficiențe și defecte teribile și trebuie să depună eforturi pentru a le corecta. Trăiesc cu sentimentul de vinovăție din cauza acestor defecte imaginare și se tem că vor fi descoperite. Lucrează din greu pentru a le arăta altora că sunt persoane bune.

7. Probabil, datorită faptului că zahărul rafinat este aproape identic în structura sa moleculară cu alcoolul etilic, multe fiice ale alcoolicilor sunt dependente de dulciuri.

8. Indiferent cine este alcoolicul  – unul dintre părinți, soțul, copilul sau prietenul, un co-alcoolic dezvoltă anumite sentimente și comportamente: stima de sine scăzută, nevoia de atenție, impulsul puternic de a schimba și a controla alte persoane, disponibilitatea de a îndura suferința. Fiicele și soțiile alcoolicilor și dependenților de droguri manifestă aproape toate caracteristicile femeilor care iubesc prea mult.

9. Dacă femeia afirmă că s-a căsătorit dintr-un capriciu sau pentru că era prea tânără, fără experiență și nu putea face o alegere responsabilă, aceste scuze merită de asemenea un studiu mai aprofundat. De fapt, alegerea se face destul de conștient și de multe ori având cunoștințe despre viitorul partener. Negarea – înseamnă negarea responsabilității pentru alegerile noastre. Ea împiedică procesul de vindecare.

10. Într-o familie disfuncțională, întotdeauna există o negare comună a realității. Niciunul dintre cei care folosesc mecanismul de protecție al negării, nu ia o decizie conștientă de a se deconecta de realitate purtând ochelari, pentru a nu observa cuvintele și faptele altora. Nimeni nu decide să-și ignore emoțiile. Acest lucru se întâmplă doar atunci când psihicul, în lupta sa împotriva conflictelor, suferințelor și fricilor nu mai primește informații prea dureroase.