Soțul și soția și-au schimbat obligațiunile pentru o săptămână și iată ce a ieșit din acest experiment.

Soția mea nu lucrează. Este casnică, crește cei doi copii ai noștri de 4 și 8 ani. Eu îmi întrețin familia, iar prin casă fac toate treburile masculine – repar, mut mobila și alte treburi care necesită efort fizic.

Ea toată ziua este ocupată cu cei mici, gătește, face ordine, iar seara, când mă întorc acasă, bineînțeles că mă întâlnește cu mâncarea caldă și cu o casă curată, dar este întotdeauna obosită și nemulțumită.

Nu înțelegeam ce o obosește atât. Nu lucrează, nu are prea multe griji. Eu, însă duc toată povara familiei, sunt responsabil pentru toate cheltuielile.

Într-o zi ne-am certat cine are o viață mai grea și am decis să facem un experiment. Ne-am pus de acord să ne schimbăm pentru o săptămână: eu fac sarcinile feminine, ea cele masculine.

Mi-am luat concediu, iar ea s-a înscris la cursuri de modelare, dansuri și ceva legat de tricotat. Astfel va “sacrifica” ziua de lucru pe care o petrec la serviciu.

Dimineața a început ca de obicei. Doar că acum ea trebuia să “muncească”, iar eu să gătesc micul dejun, să pregătesc copiii pentru școală, să verific ghiozdanul celui mai mare. Ea a plecat, iar eu am condus copiii. Cel mic făcea capricii și ca urmare, am întârziat la școală.

Când m-am întors acasă, am găsit un munte de vase murdare, masa plină de resturile rămase de la micul dejun, dezordine în dormitoare. Soția mea întotdeauna făcea ordine. Ei bine, am început. În plus, trebuia să reușesc să pregătesc prânzul înainte de a se întoarce copiii. În cele din urmă nu am reușit să pregătesc prânzul. Ne-am întors cu cel mare acasă, am terminat de gătit prânzul, iar el în acest timp doar se plângea că moare de foame.

Din nou, un munte de vase nespălate și masa murdară. În timp ce copilul cumva și-a mâncat supa, iar eu am spălat vasele, aproape că am uitat că e timpul să-l iau pe cel mic de la grădiniță. Am alergat.

În casă era din nou dezordine. Nu mai aveam nervi. Am țipat la ei. I-am obligat să facă ordine, iar eu în bucătărie încercam să pregătesc cina.

Soția s-a întors de la ”munca ei” și ne-a întrebat dacă am făcut temele. Temele? Am uitat complet de ele. După ce am finisat și temele, era deja ora cinei, i-am hrănit pe cei mici, au făcut baie și i-am condus la culcare.

La sfârșitul zilei eram foarte supărat. N-am reușit nimic. Nu mi-am întâlnit soția cu o cină caldă, cu o casă curată. Dar această zi mi s-a părut a naibii de grea.

Seara, când copiii adormiseră, tot ce voiam era să dorm. I-am sugerat iubitei să reîntoarcem totul cum a fost, însă ea a spus că acordul este pentru o săptămână și ea nu s-a odihnit încă.

Aceasta era doar prima zi! În zilele următoare s-a mai adăugat spălatul și călcatul. Fiecare zi era o nebunie.

Soția mea în această perioadă cu siguranță a devenit mai frumoasă. Se întorcea acasă cu dispoziție bună, privea filme și citea cărți. În casă nu s-a stricat nimic, deci nu a existat necesitatea să facă ceva.

După această săptămână am înțeles că îndatoririle masculine pot fi mai dificile din cauza forței fizice și a anumitor abilități, dar nu te epuizează precum cele feminine. Îndatoririle masculine nu sunt zilnice. Cele feminine – regulate, zilnice și necesită multă răbdare și nervi.

Am început să-mi privesc soția altfel. Acum înțeleg de ce este atât morocănoasă seara și nu vrea să facem dragoste. Nici eu nu voiam nimic și eram morocănos. Munca feminină – este un lucru de neprețuit.