Japonezii nu țipă niciodată la copiii lor și aceștia cresc echilibrați și independenți.

În Occident, există convingerea că furia este o emoție reală care are dreptul să fie exprimată, nu suprimată. Dar această idee nu este populară în țările asiatice. Acolo, manifestarea deschisă a furiei este cenzurată, în special față copiii și acest lucru, desigur, joacă un rol important în educația lor.

Autoarea cărții “Educație fără frontiere”, Kristina Gross-Lo, menționează că părinții japonezi sunt mai relaxați în ceea ce privește rezolvarea conflictelor dintre copii. Ei nu intervin, preferând să le ofere lor posibilitatea să decidă singuri. Puteți crede că o astfel de libertate poate duce la o catastrofă, dar nu este așa.

Atunci când copiii se înțeleg singuri între ei, acumulează o experiență extraordinară de a construi relații cu alți oameni și de a învăța să rezolve neînțelegerile pe cale pașnică. Iar acest lucru cu siguranță îi ajută să fie mai independenți în viața adultă. Pentru că societatea, cultura și comportamentul părinților joacă un rol-cheie în modul în care copiii învață să-și exprime emoțiile puternice, cum ar fi furia.

În plus, după cum arată studiul profesorului Batia Gomez de Mezquita, mamele japoneze în timpul unui conflict se concentrează mai mult pe a-și înțelege copilul, a-i împărtăși  sentimentele, decât să-și verse mânia pe el.

O abordare similară de educație este practicată și de inuiți – un trib de eschimoși care trăiește în Canada și Alaska. La baza strategiei educaționale a inuiților stă faptul că strigatul la copil este o umilire pentru adulți. Despre asta a scris antropologul Gene Briggs, în cartea ei: “Nu striga niciodată la un copil mic”, care a trăit o vreme împreună cu inuiții și a descoperit regula lor de aur.

În loc să țipe la copilul obraznic sau capricios, ei așteaptă ca acesta să se calmeze, apoi discută cu el sau îi cer să participe la un joc, în timpul căruia învață să-și controleze furia.

Părinții îi arată calm ce poate provoca o izbucnire de mânie – cealaltă persoană va fi rănită nu numai fizic, ci și moral. Astfel, micuții inuiți învață să-și controleze furia de la o vârstă fragedă și fără să vadă manifestarea ei în viitor, devin ei înșiși foarte echilibrați.