Avea 70 de ani și nu-i părea rău că nu are copii. Am fost curioasă să aflu de ce?

Întotdeauna m-am întrebat dacă femeile care ajung la vârsta înaintată nu regretă că n-au născut niciun copil. Unele dintre ele au făcut-o de bună voie, altele și-au dorit, dar din anumite motive nu au reușit. Probabil de aceea, am întâlnit recent o femeie de 70 de ani care și-a trăit viața așa cum a dorit, iar copii nu a avut.

Se numea doamna Marga. Am întâlnit-o la dermatolog, unde își aștepta rândul împreună cu ceilalți. În acest moment între noi a început o conversație. Surprinzător, dar era o femeie destul de prietenoasă și veselă. Mi-a povestit despre viața ei.

A fost căsătorită de două ori, dar ambele căsătorii s-au încheiat tragic. De primul ei soț s-a despărțit când acesta i-a cerut copii. Până la 30 de ani, i-a respectat dorința de a nu deveni mamă, apoi însă a deschis din nou acest subiect și a pierdut-o.

Cu cel de-al doilea soț totul a fost diferit. El nu-i spunea nimic despre copii, însă viața împreună cu el a fost scurtă: a murit când a împlinit 60 de ani. Atunci doamna a rămas singură și, cum recunoaște ea însăși, nu regretă. Acum are 70 de ani, nu-și dorește copii și nu se gândește la ce s-ar întâmpla dacă ar vrea copiii.

La întrebarea mea: “De ce?”, mi-a răspuns clar:

Pentru că, în orice caz, aș fi rămas singură. Toate prietenele mele care au devenit mame, acum la bătrânețe sunt singure. Copiii le părăsesc, pleacă să-și construiască viața. Am ales în mod deliberat singurătatea, nu am sperat nimic. De ce naștem copii? Ca la bătrânețe cineva să ne aducă o ceașcă de ceai sau de apă. Pot plăti persoana care să-mi aducă această apă. Dar mi-am trăit viața așa cum mi-am dorit, nu cum le era convenabil oamenilor din jurul meu sau societății, cu stereotipurile sale.

Cum credeți, femeia este obligată să lase urmași?