Copiii care nu au fost iubiți în copilărie, cresc cu aceste 7 convingeri greșite.

Cele mai grave consecințe ale copilăriei petrecute într-o familie toxică, nu sunt întotdeauna evidente. Scriitoarea Peg Streep ne arată cu ce setări greșite cresc copiii care nu au fost iubiți și ce muncă trebuie să facă pentru a se vindeca. Deși fiecare copil a avut propria experiență, există setări comune.

Copiii care au avut o copilărie toxică sunt convinși că:

1.Ei sunt vinovați că părinții i-au tratat prost. 

Copilul este convins că el este vinovat că e “încăpățânat”, “dificil”, “prea sensibil” sau “prea emoțional”. Crede în mitul că toate mamele își iubesc copiii și dacă va înțelege ce o va face mama să-l iubească, problema va dispărea. Este o iluzie, dar ea poate domina omul mai mulți ani și el va încerca din nou să devină un copil pe care îl va iubi mama.

2. Vor putea corecta relația cu mama sau cu altcineva

Fiicele cu un stil de atașament anxios își atribuie rolul de “organizator al  relației”, chiar dacă nu există premise pentru asta. În realitate, ele au prea puțină influență, însă tendința de a se autocritica și autoacuza atunci când ceva merge prost, le face să se simtă că dacă se vor putea schimba, lucrurile se vor îmbunătăți. Ca urmare, ele se adaptează partenerului pentru a evita orice dezacord. Rezultatul este deplorabil.

3. Caracterul lor nu se va schimba

Acest lucru este contrar convingerii anterioare că el se poate schimba cumva pentru a primi dragostea mamei. Dar, mai important, este că asta îl împiedică atât să reziste stresului și crizelor, cât și să ia calea vindecării.

4. Să le provoci altora durere este normal

Fiind copii, credem că familia noastră se aseamănă cu oricare alta, iar interacțiunea dintre cei dragi – este un exemplu despre cum funcționează totul în lumea mare. Dacă părinții se certau, strigau și se insultau reciproc te obișnuiești cu acest stil de comunicare, îl consideri natural și iei acest model de comportament în viața adultă. Copiii care au crescut într-o atmosferă de reproșuri și critici înțepătoare, cu o probabilitate mai mare vor considera o astfel de atitudine acceptabilă, decât cei care au crescut într-un mediu plin de respect și grijă.

5. Granițele se aseamănă cu zidurile

Copilul învață despre granițele sănătoase de la o mamă grijulie, sensibilă la nevoile sale. Copiii care nu au fost iubiți, deseori sunt confunzi cu privire la ceea ce constituie granițele sănătoase și nu înțeleg când trebuie stabilite și menținute. Ei percep granițele ca niște ziduri. La cei anxioși-atașați ele devin o barieră pentru intimitate.

6. Cineva întotdeauna trebuie să-i controleze

Indiferent de modelul de comportament toxic al mamei neglijabile, narcisiste sau inaccesibile emoțional, un lucru este clar: copilul ei nu are voie să fie el însuși. El este doar o marionetă în mâinile ei. Controlul îi limitează creșterea emoțională și capacitatea de a-și înțelege dorințele și nevoile și de a le exprima. Un astfel de om învață că într-o relație controlul este inevitabil. Cel mai probabil, el își va alege un partener controlator, deoarece este familiarizat cu o astfel de atitudine.

7. Iubirea – este o afacere

Copiii mamelor toxice au învățat că dragostea este condiționată, ea trebuie meritată (principiul “serviciu pentru serviciu”). Cum să te eliberezi de  această experiență amară?

Mulți adulți care au fost cândva acești copii, ani de zile caută o soluție să devină “buni”. Li se pare că atunci cicatricile vor dispărea ca prin minune. Asta nu se va întâmplă. Dar dacă prin vindecare înțelegi – respingerea comportamentului care te deranjează și a atitudinilor eronate, atunci am o veste bună: te poți “recupera”. Gaura din inima ta va deveni mai mică, dacă vei avea experiențe mai plăcute.

Nu este ușor să te desparți de copilăria toxică, dar este posibil.