Dacă ai fost abandonat într-un moment dificil – ai mai multe șanse de a te recupera.

Uneori suntem abandonați într-un moment dificil – când avem cel mai mult nevoie de sprijin. Se întâmplă astfel de cazuri, omul rămâne singur și nimeni nu se grăbește să-l ajute. Crezi că acest om va muri? Puțin probabil. I se va conecta resursa, instinctul de autoconservare, omul va face totul pentru a supraviețui.

Cândva un doctor mi-a spus că, deși pare ciudat, însă se recuperau mai repede pacienții cărora li se purta mai puțin de grijă. Cărora nu li se aduceau portocale și ananas. Și nu li se servea masa în pat. Omul se ridica și mergea singur în sala de mese. Cumva trebuia să mănânce, să se recupereze cât mai repede. Boala te ruinează și trebuie să te întorci cât mai curând la muncă. Pentru că nu are cine te întreține. Și acasă te așteaptă copiii minori, un părinte în vârstă sau pisica.

Acești pacienți se recuperau mai repede, deși li se acorda mai puțină atenție. Pentru ei, nimeni nu plătea și nu oferea daruri. Însă se recuperau mai repede decât cei bogați care erau înconjurați de atenție și grijă, cărora li se aduceau flori, baloane, televizoare, covoare calde, prăjituri etc. Și de care aveau grijă asistentele….

Ciudat este construit omul, misterios. Atât timp cât o situație proastă îi aduce profit sub formă de atenție și grijă, ea poate continua și chiar se poate agrava. Iar când nu are pe cine se baza – omul se ridică pe picioarele tremurânde și merge să-și ia supa. Sau la toaletă. Apoi pășește dincolo de pragul spitalului sau situației proaste, pe picioarele slabe, încă foarte slab și palid.

Deci, nu este nimic groaznic dacă a fost abandonat. Sau dacă nu are cine să-l ajute.

Avem multe resurse care se conectează în situațiile de supraviețuire: boală, nenorocire, probleme grave. Nu ai pe cine te baza – te bazezi pe tine. Pe îngerul păzitor. Și te ridici încet, ca Robinson Crusoe, care s-a îmbolnăvit pe o insulă pustie. Și s-a vindecat. Și, în general, s-a descurcat.

Iar cei care ne-au abandonat – într-o zi se vor întoarce, de obicei, se întâmplă. Când suntem din nou sănătoși și avem succes. Noi, însă, mai bine să ne întoarcem la cei care ne iubesc cu adevărat, care au plâns, și-au făcut griji pentru noi și ne așteaptă. Care s-au rugat pentru noi sau au plâns la ușă – așteptând.

Uneori, singur poți supraviețui mai ușor.

Anna Kiryanova – psiholog