Oare smerenia are și o latură întunecată?

Chiar și cel mai luminos fenomen are o latură întunecată. În ce constă ea? Ce preț trebuie să plătim pentru a deține lumina smereniei? Există smerenie adevărată și falsă? Să încercăm să aflăm.

Smerenia suprimă energia vitală?

Pentru acceptarea unei situații se consumă foarte multe resurse mentale, de aceea, smerenia poate fi privită ca fiind omorârea dorințelor. Dacă dorințele sunt distructive atunci nu este un lucru rău, dar dacă nu?

Smerenia este o pierdere constantă de energie, conștientă sau inconștientă, de a accepta o situație, de a te conforma unui lucru inevitabil. Fiind permanent în starea de acceptare totală, omul își dezvoltă neputința, înțelegând tot mai greu ce depinde de el și ce nu. De fiecare dată când își spune că este smerit, de fiecare dată când este smerit, el dezvoltă un reflex condiționat – neputința interioară.

Nu există smerenie fără a accepta inevitabilul. Dacă îl accepți o lungă perioadă de timp, atunci chiar și ceea ce poate fi schimbat, ți se va părea că este destinat. Pe de altă parte, dacă omul nu acceptă realitatea pe care nu o poate schimba și luptă cu morile de vânt, el își pierde energia în zadar.

Smerenia contribuie la dezvoltarea complexului de victimă?

Practicând smerenia omul își reduce potențialului personal. Dacă va tolera totul, fie va fi crucificat, fie va ajunge într-o casă de toleranță. Dacă urmăm modelul psihologic al triunghiului Karpman, victima se transformă adesea în agresor. În același timp, agresiunea poate fi îndreptată fie în exterior (asupra altora), fie în interior (asupra ta).

“O persoană ascultătoare, foarte reținută care pare a fi mereu bună și amabilă, într-o zi își poate vărsa agresiunea ”explodând”. – Rollo May, psiholog

Smerenia te face să renunți la interesele tale?

După rolul de victimă și agresor, următorul rol este al salvatorului. “Muncind” ca un salvator omul este nevoit să renunțe la interesele sale. Astfel el devine o ”victimă sfântă”. Victima are drepturi speciale pentru compensarea daunelor. Cerințele compensării, dacă nu sunt satisfăcute automat, se dezvoltă de obicei, în agresiune. Astfel omul ”se mișcă” dintr-un colț al triunghiului Karpman în altul.

Poți obține beneficii dacă ești smerit?

Poți, dar numai dacă ești activ (puternic) acolo unde este necesar și umil (slab) acolo unde este posibil (sau inevitabil). Există și o înțelepciune care spune: „Dă-mi liniștea de a accepta ceea ce nu pot schimba, dă-mi curajul de a schimba ceea ce pot schimba și dă-mi înțelepciunea să le disting.”