Cum educați un copil fericit în secolul XXI: 8 Sfaturi extrem de importante ale psihologului!

Având dorința să educe lideri și genii, părinții încearcă diferite metode și tehnici. Însă pentru fericirea și sănătatea psihică a copilului este nevoie de altceva.

Funcțiile părintești în ultimii 10-15 ani s-au schimbat. Cerințele față de părinții moderni sunt mai mari. Și copiii acum sunt altfel: se dezvoltă mai repede, învață mai repede, simt mai subtil. Exact în această direcție părinții ar trebui să investească muncă, iubire, să semene semințele interesului cognitiv și dorinței de mișcare. Și atunci în viitor, copilul va culege rezultatele eforturilor părintești.

1. Fiți pentru copil niște părinți interesanți. 

De îndată ce încetați să vă dezvoltați, copilul își pierde interesul pentru voi, ca sursă. În acest sens, copiii sunt cei mai buni motivatori și profesori pentru adulți, sunt un motiv de a vă îmbunătăți. Nu evitați întrebările copilului, învățați lucrurile noi împreună, perfecționați-vă propriile cunoștințe și împărtășiți-le copilului, discutați. Și atunci, chiar și în perioada dificilă de pubertate, veți rămâne o autoritate pentru copil.

2. Deveniți o sursă de informații

Copiii au nevoie de informații. De aici și interesul pentru tablete, laptopuri, smartphone-uri. Gadget-urile simplifică viața părinților. Însă copiii, în special cei de 2-3 ani, devin dependenți de ele. Problema este că accesul la informații prin acest canal este foarte simplu, ceea ce înseamnă că valoarea lui este nominală.

Prin urmare, părinții și nu gadget-urile ar trebui să fie sursa pentru lucrurile noi și interesante. Copilul ar trebui să privească animalele la zoo, acolo unde l-au adus mama și tata și nu pe ecranul telefonului. Dezvoltați-i orizonturile prin mișcare, curiozitate. În caz contrar, cum va învăța să interacționeze cu lumea, dacă o vede doar pe ecranul tabletei?

3. Dezvoltați-i inteligența emoțională

Chiar și atunci când copilul este foarte mic, trebuie învățat să-și exprime dorințele și nevoile, cel puțin prin imitația cuvintelor. La vârsta preșcolară, neapărat numiți și exprimați emoțiile, ajutați copilul să învețe vocabularul senzațiilor. De exemplu: “Sunt trist”, “Mi-e foame”, “Sunt obosit”, “Urăsc”, “Sunt supărat”, “Sunt fericit”. Copilul a căzut și s-a rănit? Nu vă grăbiți să-l îmbrățișați și să-l compătimiți. Lăsați-l să arate ceea ce simte. Astfel îl învățați comunicarea. “Simt – spun – este sigur.” Acesta este un lanț semantic important care ar trebui să se formeze la o vârstă fragedă.

4. Nu înlocuiți lucrurile spirituale cu cele materiale

Părinții moderni nu au posibilitatea să petreacă prea mult timp cu copiii, de aceea încearcă să compenseze lipsa de comunicare cu lucruri materiale: adidași noi, tablete, jucării. De aici și răsfățul, capriciile, isteria. De fapt, acesta este un strigăt de iubire, o cerere de a primi și a exprima iubirea. După ce a fost refuzat în satisfăcea unei dorințe “vreau, dă-mi”, copilul interpretează acest lucru ca: “nu mă iubește”. Nu înlocuiți și nu amestecați conceptele de iubire și grijă cu înlocuitorii materiali. Separați sentimentele și nevoile ego-ului.

5. Ascultați copilul

Oricine vrea să știe că este auzit și înțeles. Chiar dacă în familie există șapte copii, fiecare trebuie să aibă timp personal pentru a vorbi cu mama cel puțin o oră pe săptămână. Momentul în care mama există numai pentru el, când îi deține în totalitate atenția. Astfel, copilul învață să planifice viața: “Pot să vorbesc, mama/tata mă ascultă, îmi oferă sfaturi.” Acest lucru ar trebui menținut și în perioada adolescenței.

6. Lăsați-l să se bucure de copilărie

Cursuri de dezvoltare, cercuri, pregătirea pentru școală, mulți părinți sunt obsedați de ideea de a crește un copil geniu, un lider. În trecut nu existau astfel de cluburi și au apărut scriitori, artiști, oameni de știință. Lăsați copilului să-și trăiască organic copilăria. Dacă un copil cu abilități lingvistice va fi dus la gimnastică sau la karate, în viitor asta îi va aduce boli psihosomatice. Trebuie doar să fiți atenți, să urmăriți ce îi place copilului, să-i dați ocazia să încerce, să-i susțineți interesul.

7. Permiteți-i să facă greșeli

Un copil fericit îl puteți recunoaște prin cât de neînfricat face greșeli, caută opțiuni și soluții, se implică în tot cu entuziasm și curiozitate, fără teama de a fi umilit. Cum se formează această calitate? Numai cu înțelepciunea și căldura adulților și profesorilor.

Învățătorii finlandezi, când văd că problema nu este rezolvată corect, spun: “Ce greșeală minunată”. Fără greșeli nu putem găsi soluția corectă. Iar când este certat, acest lucru pur și simplu îi sufocă toate motivele cognitive.

8. Doar iubiți-vă copilul.

Cel mai important lucru pe care îl puteți face este să iubiți și să-i spuneți copilului despre asta. Nu vă fie teamă de iubire: dragostea nu poate fi prea multă. Nu-i vindeți dragostea pentru că este ascultător, inteligent sau confortabil. Asta îi formează o stima de sine redusă. Copilul începe să se întrebe: “Oare merit iubire / bomboane / un salariu mare?” În cele din urmă, acest lucru duce la un complex de inferioritate și probleme de viață.