Un adevăr dur despre relațiile moderne. Tehnologiile moderne ne-au acaparat viața…

În relațiile moderne nu știm să luptăm. Prețuim confortul. Atunci când confortul dispare – relația se încheie. Nu știm să facem compromisuri, de ce să ne obosim. Putem începe o nouă relație. Care, din nou, ne va dărui confort. Dar pentru cât timp?

Am încetat să depunem efort. Pur și simplu nu mai vedem sensul. Întotdeauna ni s-a spus că în mare există mult pește și e de ajuns pentru toți. Dar acum acești pești sunt chiar sub degetele noastre – în telefoane și tablete, în aplicațiile de dating. Putem comanda un partener la fel cum comandăm un iPad într-un magazin online. Cu livrare la domiciliu.

Spunem că romantismul a murit. Poate că este adevărat sau poate că ar trebui să-l reinventăm. Poate că romantismul din vremea noastră este să punem deoparte telefoanele și să ne privim reciproc în ochi atunci când servim cina. Poate că romantismul este încă aproape de noi, doar că nu știm cum arată.

Când deja ne-am ales partenerul, privirea noastră este în continuare în căutarea altor opțiuni. Pentru că există alegeri. Și aceste alegeri ne omoară. Astfel nu ne simțim niciodată satisfăcuți. De fapt, nici nu înțelegem ce este satisfacția, cum arată, cum sună și cum se simte. Cu un picior suntem în altă parte, pentru că acolo, în spatele ușii, există multe opțiuni.

Ne calmăm și ne distragem. Dar dacă nu suntem capabili să ne confruntăm față în față cu “demonii” noștri, cum putem iubi pe cineva, pentru că acest lucru este de două ori mai dificil?

Renunțăm. Plecăm. Deschidem Instagramul, privim viața altor oameni pe care nu o putem avea. Privim locurile în care nu am fost niciodată. Oamenii pe care nu i-am întâlnit niciodată. Ne “bombardăm” cu stimuli exteriori și încă ne mai întrebăm de ce suntem atât de nefericiți. Iată de ce: pentru că nu avem idee ce prezintă viața noastră, în schimb vedem clar ce nu prezintă.

Să presupunem că întâlnim persoana pe care o iubim și ne iubește. Îi spunem ”te iubesc” și cu viteza luminii ne expunem dragostea pe internet. Le spunem oamenilor că acum suntem într-o relație, schimbând statutul pe rețelele sociale. Noi devenim “noi”.

Acest ”noi” ar trebui să arate perfect. De aceea, nu împărtășim certurile sau discuțiile care pun la îndoială viitorul relației, fotografiile ochilor înroșiți. Nu, astfel de lucruri nu le împărtășim. Suntem un cuplu fericit într-o relație perfectă.

Apoi vedem alte cupluri la fel de “fericite” și ne comparăm cu ele. Am devenit generația emoji. Generația alegerilor. Generația comparațiilor. Generația, care se măsoară în like-uri.

Apăsăm “enter”, “enter”, “enter” și ajungem la disperare. Nu vom fi niciodată destul de buni pentru că ceea ce încercăm să măsurăm nu există. Nu există această viață. Cum nu există nici această relație. Dar nu putem să credem asta. Doar am văzut-o cu ochii noștri în Facebook. Și o dorim. Și vom suferi până când nu o vom obține.

Apoi ne despărțim. Pentru că nu suntem destul de buni, iar relația și viața noastră nu ajung la idealul imaginar.

Tehnologia modernă ne-a schimbat. Fără ea nu respirăm. Însă ea nu ne învață să iubim și o putem învinui mult, dar adevărații vinovați suntem noi, pentru că ne este lene să-i spunem în față omului drag te iubesc. E mai ușor să scriem.

Autor: Jamie Varon