Iată cum puteți depăși criza ce apare în viața de familie după 5 ani de căsătorie.

Fiecare etapă de dezvoltare a relațiilor este însoțită de o perioadă de criză mai mult sau mai puțin acută, atunci când căsătoria trece printr-o serie de teste, dovedindu-și dreptul de a exista în continuare. Criza în viața de familie după 5 ani de căsătorie este unul dintre cele mai importante momente, marcând tranziția relației dintre soți către o înțelegere reciprocă mai profundă.

Pericolul acestei faze este că, familia tânără pentru prima dată se confruntă cu o mulțime de dificultăți care se acumulează treptat de-a lungul anilor trăiți împreună și nu poate rezista acestei lovituri.

Caracteristicile perioadei periculoase: femei

Potrivit statisticilor, de cele mai multe ori femeia devine inițiatorul destrămării relației la sfârșitul primilor cinci ani de căsătorie. Până în acest moment, toate rolurile importante din viața ei se schimbau succesiv: ea era o gospodină tânăra care ierta multe greșeli, apoi o mamă tânără cu griji prioritare pentru copil.

Atunci când își reîncepe activitatea profesională, ea, confruntându-se cu nevoia de a gestiona gospodăria, a educa un preșcolar, a crește profesional și a se dezvolta personal – femeia suferă un stres sever. Soțul și oamenii apropiați nu observă această stare, până când apare așa-numitul ”punct de fierbere”. Criza pentru femeie începe în momentul în care oboseala generală și nemulțumirea față de situația actuală o împing să-și caute o nouă “resursă de putere”.

În cazul în care relația dintre soți este departe de a fi de încredere sau soțul cu încăpățânare refuză să recunoască gravitatea schimbărilor care au avut loc în viața ei, femeia poate avea unele manifestări de agresiune internă cum ar fi:

– scăderea activității s*xuale sau ignorarea partenerului în pat;

– dorința de a crește rapid pe scara profesională, care se învecinează cu dependența de muncă;

– pierderea interesului pentru aspectul său;

– înclinația spre flirt și adulter.

Situația se agravează prin faptul că soții în perioada crizei încetează să se intereseze unul de celălalt și se preocupă fiecare de problemele lor. Disperată că nu este auzită de soț și la rândul ei, nu încercă să-l înțeleagă pe el, femeia se îndepărtează treptat de rolul soției și găsește alinare în acea sferă care îi realizează la maximum ambițiile.

Caracteristicile perioadei periculoase: bărbați

Bărbatul reacționează mai puțin acut la schimbările pe care le aduc în viața lui nașterea copilului și grijile pentru educația lui, în schimb captează imediat ”răcirea” din partea soției. Pentru el, căile de depășire a aceste crize sunt: lupta pentru atenția soției care a devenit “indiferentă”, “nu-l mai iubește” și în general “și-a pierdut interesul pentru el”.

Puțini bărbați, confruntându-se cu astfel de dificultăți, sunt de partea soției și acceptă noua ei stare ca fiind firească în această situație. Ei cred că femeia în această perioadă vrea prea multă atenție.

Confruntându-se cu răcire s*xuală din partea soției și luând acest fapt drept o neglijare, bărbatul, fără să vrea, caută o cale de ieșire a energiei sale nerealizate. Acest lucru se manifestă prin creșterea capacității de lucru sau prin construirea unei vieți intime în afara familiei.

Cum puteți depăși această criză?

Prin compromisuri: ambii parteneri, în egală măsură, ar trebui să cedeze, să-l trateze pe celălalt cu înțelegere, să-și sacrifice dorințele.

Pentru a nu isca dispute din cauza fiecărui epizod, partenerii ar trebui să se pună de acord în prealabil care este ”sfera de competență” a fiecăruia. De exemplu, în ceea ce privește cumpărăturile gospodărești, ultimul cuvânt rămâne de partea femeii, iar atunci când familia are necesitatea să cumpere materiale de construcție, asta se va face doar cu aprobarea bărbatului. Acele sarcini care nu poartă o încărcătură prea mare, cuplul le poate discuta împreună și în același timp, vor exersa cum să poarte un dialog respectuos și binevoitor.

Un test bun pentru testarea sentimentelor va fi să-ți imaginezi pentru o clipă: ”Ce se va întâmpla dacă el nu ar fi?”. Partenerul care a ajuns în ”punctul critic” trebuie să se izoleze și într-o atmosferă calmă să-și vizualizeze viața în care nu există partenerul său actual. Care sunt senzațiile: există un sentiment de confort și ușurință? Sau ești chinuit(ă) de un sentiment de goliciune și regret?

Ascultându-și sentimentele, omului îi va fi mai ușor să înțeleagă ce loc ocupă această persoană în realitatea sa și care este relația actuală – o sarcină grea sau o necesitate vitală.