Copilul tău are un comportament insuportabil? Descoperă motivele ascunse ale acestui comportament!

Probabil ți s-a întâmplat vreodată asta: copilul are nevoie de atenția ta, dar se comportă urât? Și te gândești în mintea ta: “De ce din nou aceste isterii, strigăte și capricii nesfârșite?

Copiii sunt doar copii.

Adesea uităm că ei… sunt copii. Că au nevoie de timpul și atenția noastră, chiar dacă nu știu cum să le ceară. Ei au doar câțiva ani de la naștere, iar noi așteptăm să se comporte ca adulții. Însă este sarcina noastră – să-i învățăm să-și gestioneze sentimentele.

Îmi place sfatul psihologului Kathy Malinsky:

“Unul dintre primele lucruri pe care îi spun părinților care vin la consultație este că, purtarea copilului e o formă de comunicare cu adulții și, pentru a-i schimba comportamentul, trebuie să înțelegem mesajul pe care copilul încearcă să-l transmită cu ajutorul lui.

Cu alte cuvinte, la baza comportamentului nedorit este ceva mai profund. Acestea sunt niște motive ascunse, de regulă, unele nevoi nesatisfăcute ale copilului. Iar când părinții descoperă care sunt aceste nevoi, vor să-i dea copilului ceea ce îi lipsește. Cu alte cuvinte, comportamentul copilului nu le place, dar nevoile care declanșează acest comportament sunt înțelese și le cauzează compasiune.

Copiii, care la exterior se comportă insuportabil, cel mai probabil, se simt neiubiți, nedoriți, neprețuiți, incapabili, neajutorați sau răniți.

Ceea ce au nevoie acești copii – nu este controlul exagerat sau pedepsele speciale, ci înțelegerea, compasiunea și sprijinul. Ei au nevoie de IUBIRE.”

Cum putem să-i sprijinim?

Atunci când părinții înțeleg sentimentele copilului, el învață că sentimentele sale nu sunt periculoase, sunt firești, pot fi simțite, dar nu neapărat trebuie să acționeze sub influența lor.

De îndată ce copilul își permite să-și exprime supărarea – din cauza jucăriei rupte, durerea – pentru că mama a fost nedreaptă, rușinea – pentru că nu a putut răspunde corect la ore sau frica – pentru că a fost amenințat de un coleg de clasă, rănile lui sufletești încep să se vindece. Acest lucru se întâmplă aproape ca prin magie: imediat ce copilul încetează să se protejeze de sentimentele vulnerabile cu ajutorul furiei, furia lui se evaporă și el poate trăi mai ușor.

Și dimpotrivă, dacă părinții nu-i creează un spațiu sigur, astfel încât el să poată experimenta cele mai diverse sentimente, copilul își va pierde calmul și se va comporta urât, pentru că nu are altă cale să se descurce cu ceea ce există în interiorul lui. Și atunci avem impresia că acești copii au în interior un “buton de furie”, pe care sunt gata să-l apese în orice moment.

Sfatul nostru este să rămâneți alături de copil, atunci când el experimentează sentimente grele. Fiți un spațiu sigur pentru copil.

Dacă știți ce i se întâmplă în acest moment, exprimați cu voce tare în locul lui, astfel încât să-și poată da seama ce i se întâmplă. Ascultați-l și încercați să-l înțelegeți. Arătați-i că l-ați înțeles prin cuvinte. De exemplu: ”Micuțule, ești trist pentru că acea fetiță nu a vrut să se joace cu tine”.

Astfel copiii primesc “permisiunea” pentru sentimentele lor. Dacă îl puteți îmbrățișa sau lua de mână, faceți-o. Prin asta îi transmiteți un semnal despre puterea legăturii voastre: “Ești în siguranță. Sunt aici.”

Acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri, pe care noi, desigur, vrem să-i vedem în viitor adulți grijulii, responsabili și independenți, care știu să se descurce cu cele mai diverse sentimente umane.