Această femeie a scris o poveste emoționantă despre provocările vieții alături de soțul ei bolnav de demență.

Când Ada Anbar, în vârstă de 78 de ani, a ajuns acasă după o scurtă vizită la rude, știa că ar fi mai bine să nu-și folosească cheile pentru a intra în apartament. Ea a sunat la ușă și a fost întâmpinată de un gardian angajat de soțul ei Mike, în vârstă de 86 de ani, în cazul în care ea v-a încerca să-l omoare.

”Sunt o femeie periculoasă, dar mă bucur să vă văd” – spuse ea sarcastic când s-a întâlnit cu gardianul. Angajatul jenat i-a permis să intre, în timp ce Mike a reușit să se ascundă în altă parte a casei.

Cum a început totul

Totul a început în 2013. La acea vreme, cuplul Anbar aveau o căsnicie de 60 de ani. Soțul Adei, cândva un om de știință strălucit, a fost afectat de o boală a creierului, numită degenerare frontotemporală (FTD) – adesea diagnosticată greșit ca Alzheimer sau Parkinson – care distorsionează identitatea bolnavului și viziunea lui despre cei din jur.

”A fost un adevărat coșmar. Am fost cu el de la vârsta de 18 ani, iar până la boală căsnicia noastră era minunată.” – spune Ada, mamă a doi copii, în vârstă de 83 de ani. Femeia este, de asemenea, autoarea cărții “Când dragostea se întâlnește cu demența”. Acum ea locuiește în Fountain Hills, Arizona. Și a scris cartea pentru a ajuta alți oameni care trec prin situații de viață similare.

Schimbări ireversibile de comportament

Mike, a fost întotdeauna un soț și un tată grijuliu. “Căsătoria noastră era de modă veche, unde bărbatul ocupa locul de frunte în familie. Însă Mike m-a tratat întotdeauna cu dragoste și respect.” – își amintește Ada. Cu toate acestea, la cinci ani după pensionare, a început să manifeste tot mai multe ciudățenii.

De exemplu, în 2010, fără să țină cont de protestele Adei, el a insistat să se mute din casa lor din Buffalo, New York, unde au locuit 30 de ani, în Siracuza, unde nici măcar nu aveau prieteni. Un an mai târziu, a luat o decizie bruscă de a-și transfera toate mașinile de la sistemul mecanic la cel automat. A costat foarte mult, dar Mike a insistat.

“După ceva timp, am înțeles că e mai bine să nu mă cert cu el. Orice obiecție din partea mea îl înfuria.” – spune Ada. La început, familia a decis că starea lui de spirit era din cauza îmbătrânirii. În adâncul sufletului ei simțeau că problemele lui erau legate de sănătatea mintală, dar Mike a refuzat să fie examinat de un psihiatru.

Situația s-a înrăutățit

Lucrurile s-au înrăutățit în septembrie 2013, când Mike și-a sunat copii adulți Rana și Ariel, spunându-le că nu-și mai poate “tolera” soția. El a declarat că ea este “sociopată” și că a angajat un gardian pentru a-l proteja, pentru că ea vrea să-l omoare. Bărbatul nu voia ca soția lui să se întoarcă acasă.

“A fost foarte greu, dar nu am plâns niciodată pe toată durata bolii lui. Nu puteam, nu aveam puterea să o fac.” – își amintește Ada.

Cum au reușit să rezolve problema

Cu ajutorul copiilor și al unui avocat, ea a reușit să facă față situației, parțial pentru că s-a mutat în alt apartament în decembrie 2013. În ciuda faptului că era independentă de soțul ei din punct de vedere juridic, ea a continuat să-l susțină și să-l viziteze zilnic. “Încă îl iubeam, în ciuda a ceea ce s-a întâmplat. La fel cum n-aș fi abandonat niciodată un copil bolnav, nu puteam să-l părăsesc nici pe el.” – a spus femeia.

Ada a fost suficient de norocoasă să angajeze pe cineva care să aibă grijă de soțul ei 24/24, astfel el a rămas în casă până la moartea sa.

Când au aflat despre boală

Familia a aflat despre boala teribilă cu doar patru luni înainte de moartea lui. El a ajuns în spital din cauza unei căderi accidentale, iar medicii au diagnosticat FTD. Nu există niciun tratament pentru această suferință. În plus, boala este considerată genetică, iar aproximativ 60.000 de oameni din Statele Unite suferă de ea.

Sfaturi pentru cei care s-au confruntat cu o astfel de problemă

În cartea sa, Ada Anbar, (după ce a consultat mai mulți profesioniști), oferă sfaturi despre cum să ai grijă de omul drag care suferă de demență. Iată câteva dintre aceste sfaturi:

1.Faceți o pauză – rugați o rudă, un prieten sau un vecin să vă înlocuiască uneori. Dacă vă permiteți, angajați o persoană, astfel încât să aveți pauze. “Și acest lucru nu este o manifestare a egoismului, ci este important pentru sănătatea și liniștea dvs.” – scrie Ada.

2. Încercați să găsiți timp pentru un hobby. Poate fi vorba de muzică, plimbări în natură, grădinărit, artă, religie, exerciții fizice și alte activități care vă permit să vă relaxați.

3. Recunoașteți că emoțiile negative nu pot fi evitate, iar acest lucru este absolut normal. Cu toate acestea, nu merită să vă concentrați asupra lor. Discutați cu colegii și psihologul dvs. despre sentimentele și gândurile negative.

4. Încercați să eliberați. Atașamentul pe care l-ați avut pentru omul drag încă poate exista, dar acum din cauza demenței, relațiile devin unilaterale. “Puteți șterge această persoană din viața voastră de parcă ar fi ”plecat„ deja, sau puteți accepta relația parțială care nu este perfectă. Acesta din urmă va fi cea mai bună alegere, dar necesită o mare putere și iubire.” – scrie femeia.

Ada speră că prin această carte va putea ajuta alți oameni iubitori să-și îndure povara pe care le-a adus-o soarta.

Ce știi despre această boală?